Mi-e dor de mama…mi-e un dor nebun si disperat de mama…sa plecam amindoua la padure, sa-mi arate luminisurile unde dupa ploaie gasim ciuperci, sa-mi arate unde ar fi trebuit sa fie padurea noastra daca s-ar fi facut imparteala cum trebuie, sa-mi arate cum sa ma uit la lemnele pe care le cumpar – sa fie si uscate, nu numai verzi, ca nu tin jar si se stinge focul peste noapte, sa mergem impreuna sa cumparam lazi de rosii, sa facem bulion – tocam la masina zeci de kg de rosii si-mi lingeam degetele… Sa adunam prune din toti prunii pitici de la locul nostru si sa le punem la uscat – fugi si aduna-le! – cind incepea ploaia, sa ma lase sa bat nucul si sa ma murdaresc pe miini de coaja verde, cruda…
Mi-e dor de ea, sa plec cu ea, sa-mi spuna cit de mult i-a placut sa cinte, sa invete limbi straine… Mi-e asa de dor de mama si nu pot sa-i spun toate astea ca se emotioneaza si se pune pe plins… Mama plinge cind gaseste caiete vechi de-ale mele in care scriam tot felul de chestii, mama plinge cind gaseste niste incercari de a-mi coase singura fuste – le gaseste, le pune bine si ma suna si-i simt lacrimile din glas cind imi spune „ce copil bun ai fost tu”…!
Ii multumesc lui D-zeu pentru tot ce nu am si pentru ca mi-o tine pe mama …Asa cum e, ca nu mai merge decit tinuta bine din ambele parti – dar nu se plinge niciodata -citeodata ma suna si-mi spune ca ea e ok asa, ca se satura de citit …sigur ca se plictiseste, ea care toata viata a alergat non stop de parca se oprea lumea in loc daca ea se oprea, dar are in ea atita curaj, atita vointa, atita limpezime si blindete, incit la cei patruzeci si citi ani am, cind ma simt ca un copil napastuit, o sun si ma pling de prostii… O gasesc mereu calma, si linistita, si-mi imi spune sa am rabdare, ca „morile Domnului macina incet”…
Am sunat-o de doua ori azi si am vorbit despre alte lucruri, ale noastre… sa o aud vorbind pur si simplu, sa-mi spuna ca, daca nu ma trage inima sa fac ceva, sa nu ma ingrijorez ca D-zeu o sa-mi dea gindul bun si o sa stiu incotro sa o iau sa nu dau gres…
Cu ani multi in urma, cind era urgia cu avorturile – toate se faceau clandestin si se murea pe capete – mama mea, mama de 4 fete, cu un tata disperat ca are numai fete -4- era vesnic cu ochii pe noi, cu bilete semnate de director ca intirzii si de ce. Eram vestita in scoala ca si pentru munca partiotica ma duceam la directorul Motoc sa-mi semneze biletul de intirziere – mama mea mi-a spus ca daca se intimpla vreo nenorocire sa nu facem prostii! „Imi aduceti mie copiii si-i cresc eu! Si pe asta batrin lasati-l in grija mea”!!! Nu s-a intimplat nimic din toate astea, eram prea ocupate cu scoala si cu examenele, si cu dorinta de a face ceva cu vietile noaste – altfel te pindea dupa colt tesatoria cu cite 8-12 razboaie, care-i mincase tineretea mamei, sau otelaria din Tirgoviste… Nu s-a intimplat nimic, dar ce linistitor si ce reconfortant a fost sa stiu ca, orice ar fi, mama e linga noi!!
Mi-e atit de dor de mama… sa stam si sa gatim de Pasti sau de Craciun, sa punem carnea la sarat, sa punem muschii la oala.. Mama s-a prins devreme ca „nu esti buna de munca”!! Doamne, ce-o sa faci tu in viata ta?! Si m-a lasat sa ma cufund in romanele mele de dragoste, sa-i povestesc despre nobletea celor trei muschetari sau a lui Winnetou…Mama m-a simtit si m-a lasat sa fiu asa cum sint azi – independenta, fara constringeri, libera…
Mama imi spunea cel mai des: „viata e frumoasa cind o traiesti pentru altii”! La inceput m-am infuriat si am avut discutii lungi cu ea pina am inteles ce voia mama sa ma invete – o aveam deja in mine, mi-o daduse cind m-a adus pe lume – dragostea… As putea sa scriu pina miine despre mama mea – si cred ca si voi puteti;cine are norocul sa aiba asa mama e un om fericit!
Bravo TANTICA,
chiar ai reusit sa ma faci sa-mi dea lacrimile. Eu nu am avut norocul tau, eu am avut si am o mam dura, cu pretentii absurde care mi-a distrus copilaria cu ambitiile si cu rautatile ei. Dar acum cand in curand va implini 70 de ani, nu-i mai port pica ca-n copilarie, imi este mila de ea, pentru ca-i si foarte bolnava si-mi este si dor. Si-o sun si-o consolez si-am iertat-o, chiar daca n-am uitat toate rautatile de care a fost in stare (viata i le-a intors cu varf si indesat ) dar ma gandesc ca zilele ne sunt amandurora numarate si ne trezim intr0o zi ca nu mai are fiica, ca nu mai am mama. O mama care fizic a existat dar pe care eu am cautat-o mereu.
draga mea ….probabil ca in felul ei a crezut ca face bine …ma bucur din inima ca ai reusit sa treci peste tot!!te imbratisez si-ti doresc sa -ti fie bine ! cu ea !
Nuami, am plans cand am citit acest text. Sunt tare mandra ca scriu alaturi de tine, ti-am mai zis, dar simt nevoia s-o si scriu aici…
Alina….o sa te imbratisez cind ne vedem in loc de cuvinte ….
Frumos, adevarat, adanc… dorul de mama. Minunat, Nuami!
multumesc Atena!
Emotionant textul tau si inca simt un nod in gat.
Iti urez succes alaturi de Alina si colegele tale.
Mi-esti draga demult, de cand te vedeam alaturi de Teo. Acum cand vad cum scrii imi esti si mai draga.
Astept in continuare scrierile tale.
multumim de suport!in rest …te imbratisez sa-ti tina de cald si de bine !
Nuami, mi-ai luat tot aerul din piept cu textul tau despre dorul de mama. Azi o sa trec sa ii las un buchetel de flori, din cele iubite de ea. Mi-e dor de mama mereu insa viata de copil mare ma face sa “uit” acest dor, aceasta lipsa de mama aproape…constient sau inconstient o port mereu in mine…e cu mine mereu prin tot ce fac, gandesc sau simt…viata mea o am de la ea si nu exista cuvinte in lume pentru minunea asta. Multumesc!
draga mea…intr-o zi mergem impreuna sa-i ducem flori!! vrei ?
Buna Nuami,
Bucura-te de fiecare clipa cu ea, considera fiecare minut pe care il vorbesti cu ea un eveniment si bucura-te si fii fericita ca o ai in viata. Esti un om fericit!
ne-ai atins pe suflet
Draga Nuami,
ce frumos ai scris. Eu caut mereu persoane carora le este dor de mama.
Din pacate mamica mea nu mai este printre noi de aproape 5 luni si nu mai rezist de dorul ei. Eu am sot, 2 fetite minunate, dar cu toate astea dorul de mama nu mi-l poate stinge nimic. Cand mama traia vorbeam cu ea la telefon de cel putin 3 sau 4 ori si ne vedeam de cel putin o data pe saptamana. Acum imi lipseste enorm. Doamne ajuta sa te bucuri de mami a ta cat mai multi ani! Sa o pupi dulce si din partea mea!
e minunat sa ai o mama care iti spune lucruri frumoase si e intotdeauna langa tine,la bine si la greu!te felicit!insa,eu nu am avut norocul sa am o mama aproape de mine atunci cand mi-a fost bine sau greu…a stiut sa ma constranga si sa-mi reproseze indiferent de situatie,sa ma respinga…am un gol imens in suflet si acum la 28 de ani,cand mai e un pic(in iunie 2011)si vine bebele meu pe lume pe care simt ca il iubesc inca dinainte de al concepe…poate unde mi-a lipsit enorm acea iubire care o astept demult…iubirea de mama!
of!imi pare rau ca a fost asa ..poate de asta Dzeu
iti trimite bebele -asa o sa fii tu cum ai fi vrut sa fie ea ..din toata inima iti doresc sa-ti fie bine – sa ne mai spui ce faci si cum e cu bebe …!!
Iacatama si aici. M-a tulburat “Mi-e dor de mama”… De catava vreme a inceput sa ma chinuie un dor care nu mi-a dat tarcoale pan-acum. Si nu pentru ca o am aproape, si nu pentru ca n-ar fi fost o mama buna – a fost si este o exceptionala si o luptatoare. Ci pentru ca ma luase valul. Poate ca odata cu varsta incepem sa “vedem” anumite lucruri, sau sa le vedem altfel. Ce pacat ca ne ducem nu mult dupa ce vedem si simtim cu adevarat rostul din viata… Ce noroc ca ajungem sa-l vedem! Ce lipsa ca multi nu ajung sa-l vada nici in ultima clipa…
Apropo, stii Nuami care e cea mai buna mancare din lume?
Aceea pe care ti-o aseaza calda, dinainte…mama.
Si asta am realizat abia acum la 40 si…ceva.
Cu drag, Roxi.
oh doamne …eu gatesc bine dar nimic din ce fac nu are gustul ala…nimic nu e ca al ei , nimic nu e ca ea …am luat si de la tata dar de la ea am luat foarte mult …inca o mai am si asta ma bucura peste masura …cind iti faci timp si ajungi la mama ta imbratisaz-o si pentru mine !!cu drag !!!!si eu o sa te imbratisez pe tine !