05 Mar 2012 Previzibilul din capul meu
 |  Category: Uncategorized

Ma intreb uneori daca chiar totul e previzibil sau mai e loc de schimbari naucitoare?? Ca asa, intre ele ,sa apara o situatie care sa aduca a surpriza am mai intilnit dar schimbari care sa ma surprinda cu adevarat-nuu…e putin descurajant sa stii cam in directie vor evolua lucrurile …stiu , ati putea sa-mi spuneti ca e vina mea , ca ma gindesc  intr-un fel  la ele doar ca eu nu ma gindesc musai  la niste evenimente-ci la oamenii  cu care intri in relatii de tot felul ..rar mi se intimpla sa ma insel …rar … am inceput sa ma detest pentru ca dupa 2-3 intilniri(cel mult) stiu incotro va evolua povestea respectiva , stiu ca nu va iesi nimic bun ,ca e pierdere de vreme …asta nu inseamna ca privesc cu superioritate orice inceput , ca ma cred ruda indepartata a lui Mafalda…

La inceputul  anului am avut parte de ceva  ‘actiune ‘de nu mai intelegeam nimic; a fost mai intii un telefon pe care nu l-am asteptat niciodata , nici macar in gind ,caruia i-am raspuns cum nu credeam  ca o sa fiu in stare . A urmat un alt telefon care ma chema sa fac un proiect pe care il aveam demult  in minte  ,pentru  care mi s-a promis libertate  deplina …Dupa primele discutii m-a fulgerat un gind” e prea frumos sa fie adevarat”! Asa a si fost ! “era prea frumos –si incredibil de greu de facut –si , evident! a murit la fel de spectaculos cum a debutat… Ar fi poate necesar de mentionat ca libertate am avut dar ajutor…si sincer ,a fost poate una din putinele dati cind am simtit o usurare ca demisia mea a fost generata de ceva ce deocamdata nu avea solutie ,nu pentru ca eu am obosit sau mi s-a urcat la cap …(asta cu urcatul la cap e boala grea in meseria asta care te oblige sa fii in fata si-ti creeaza timpita senzatie ca esti cineva !!  dar asta e alta tema si intr-o buna zi o s a-mi iau inima in dinti si o sa vorbim deschis  si despre asta –sau cum o vad eu!) Si a mai fost ceva –nu dau nume dar e disperant sa lucrezi cu oameni care cred despre ei ca stiu lucruri , ca sint capabili sa faca muuulte deodata , ca se poate  oricum …si cind ai mai multi sefi din astia  care iti spun ca se poate sa faci asa, televiziune pe genunchi , ca poti sa centrezi  si sa dai gol cu capul , eventual! te  ia o disperarea  vecina cu nebunia …Sigur ca eu m-am imbogatit , mi-am demonstrat  mie ca pot munci 12 ore pe zi, ca pot sa fac –cu  doi oameni foarte buni -emisiune intre reality  si film ..a fost o  cu adevarat  o nebunie dar in timpul celor trei editii-ca atita  a durat – ma intorceam catre Daniela (Daniela Iliosu prietena mea de 10 ani care a fost si producator  la emisiune si care a muncit 7 zile din 7 cu stat noaptea la montaj pina in “buza emisiei’!”)si-I scriam cu scrisul meu mizgalit intre doua priviri”indiferent cit de mult ne-am chinuit – Merita”! A meritat si as lua-o – miine de la capat–dar asta e déjà alta poveste ..ce e relevant aici e–ca desi am simtit ca e prea frumos sa dureze si sa creasca asa cum visam eu  , m-am indirjit si m-am luptat ca –mi iasa …si cit am putut ..cind nu mai depinde de mine …e o intimplare  una din cele multe in care m-am aruncat cu tot ce am , cu tot ce pot  pentru un vis ..poate  suna  pretentios  dar sintem si asa vai de noi , ingropati intr-o realitate  din ce in ce mai trista si mai degradanta si mai vulgara si ma gindesc ca pot sa-mi asum aroganta de a visa …chiar si cai verzi pe pereti …

Asta e un aspect mic din tot ce intilnesc si simt …ma enervez ca ma vad cu tot felul de oameni care imi propun proiecte si ceva din mine suna clopotelul de alarma – nu pot sa-l ascult , nu pot sa devin cinica si neincrezatoare , nu stiu daca sint in stare , nu stiu daca urmatorul animat de intentii bune merita sa-si ia o pereche de palme din prima doar pentru ca inaintea lui persoane  “respectabile “ mi-au tras niste tepe de nu m-am vazut …

Ma tin de mult  sa  scriu despre perioada aia dar mi-am luat asa o  pauza mare pentru ca , cinstit , sint si eu om si am si eu colti…am asteptat sa intre la loc , ca la vampirii la care se uita Andreea mea , sa pot sa fiu obiectiva;  sint cinstita si recunosc  ca m-a luat asa o nemultumire vecina  buna cu depresia  la gindul ca , in alte circumstante , proiectul meu ar fi fost bucurie pentru oameni care nu-si mai pot face demult asa bucurii , evenimente in toata regula pe care eu le puteam genera ,doar pentru ca aveam o camera de filmat si o televiziune dispusa sa faca  altceva decit “ce se cere”…!dar, cum zice o prietena buna, macar am incercat …

Si mai am ceva ce trebuie sa recunosc, apropos de “spaima “ mea de previzibil … si in restul relatiilor  incepe sa ma bintuie ca o premonitie  ca ,gindul  mai devreme sau mai tirziu , prietena/prietenul de acum , pus intr-o situatie anume se va rasuci  si  o sa vad ceva ce nu-mi doresc …am trecut de prea multe ori prin asta  si din pacate rar m-am inselat ..am incercat si mi-am impus  un fel de a ignora  semnalele de avertizare , mi-am reprosat mie ca merg prea pe instinct si nedreptatesc pe cineva …e trist al dracului cind desoperi ca nu te-ai inselat …ce -mi da senzatia de neputinta (despre asta am vorbit acum ceva timp cu o prietena care imi spunea fix  de teama ca toate relatiile sint previzibile ..deci nu ma bintuie doar pe mine!)!!)e ca si cu barbatii e la fel ..imi pare  rau ca-i ghicesc asa repede , asta nu inseamna ca nu mi-am luat-o si nu continui sa-mi iau si eu meritate  palme de la viata (intotdeauna , dar intotdeauna  ne indragostim de cine nu trebuie , renuntam la cine ne iubeste , ne intoarcem catre cine nu mai merita a doua  sansa..)dar mi le incasez si ma gindesc  unde si ce mai am de indreptat….daca cu barbatii mi-am descoperit o generozitate si o intelegere de care nu ma credeam in stare (toti ‘ fostii ‘ sint cumva in preajma mea , se stiu , asta e , asa a fost sa fie dar intre noi e limpede ca orice ar fi putem conta unii pe altii!  )cu ele ..nu cred …poate tocmai pentru ca mi-am ignorant alarmele si mi-am pus sufletul la bataie …

Astept , cum ziceam mai la inceput … astept sa se schimbe ceva …ceva ce poate sa-mi ia de pe umeri senzatia ca nimic nu ma poate lua prin surprindere ..si cind se intimpla sa fie cu adevarat , nu asa ,apa de ploaie ..nu de alta dar m-am saturat sa-mi spuna mama ca ma leg de toate ragaliile ……

 

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

11 Responses

  1. 1
    Cristina Balanescu 

    Poate parea ca totul e previzibil, atita vreme cit traim in lumea asta, cu care unii dintre noi nu semanam. E previzibil atunci cind nu intilnim oameni care sa se situeze macar la nivelul nostru. Si aici nu e vorba despre lipsa de modestie. Atita vreme cit oamenii linga care ne aflam intr-un moment al vietii nu pot tine pasul cu noi, nu au acelasi nivel al aspiratiilor, aceleasi crezuri si aceeasi credinta ca un drum impreuna inseamna pasi la unison, umar linga umar si suflet linga suflet, atunci nu se ajunge la rezultatul asteptat.
    Deci, vina nu e a ta. De fapt, multi nu te merita, chiar daca asta suna intr-un fel ce poate parea malitios. N-au meritat sa lucrezi pentru ei, cum multi n-au meritat sa parcurga linga tine o bucata de drum. Pentru ca nu s-au putut inalta odata cu tine… li s-a parut ca e prea sus unde-i duci. Si cei ce-au pierdut sint ei. Tu ai crescut cu fiecare experienta, oricit a fost de dureroasa. Fiindca nu te-ai coborit in limitele lor, cind ti-au fost frinte aripile, ci ai renascut ca pasarea Phoenix. Si asa va fi mereu, pentru ca in sufletul tau e lumina. Si schimbarea va veni atunci cind cineva va vedea aceasta lumina si va intelege cit ar fi de bogat s-o aiba. Ceea ce iti doresc din toata inima !

  2. 2
    Nuami Dinescu 

    of…stii ca esti una din aparitiile care mi-au cam dat peste cap ..previzibilul …si si ma opresc …tu ma stii cum nu ma stie multa lume … iti multumesc pentu ca iti gasesti mereu cuvintele care ridica!!

  3. 3
    Cristina Balanescu 

    Nu stiu daca-mi gasesc cuvintele… stiu doar ca ma bucur de lumina de care scriam ! Si-ti multumesc !

  4. 4
    Nuami Dinescu 

    da..lumina aia de care zici …

  5. 5
    Rebeca 

    Eu tot te astept la mine in curte, sa dam amandoua cate un shut in fund previzibilului si sa ne revenim din dezamagiri asa cum isi revin copiii de gradinita…Uneori chiar imi doresc sa fiu pentru o zi copil, sa ma iau de par cu alt copil din cauza unei papusi amarate, sa plangem fiecare in pumni si in poalele mamelor noastre,dupa care sa ne impacam la o ingehtata cu fistic si sa fim din nou cei mai buni prieteni….PS: Imi doresc asta doar din cand in cand si doar pentru o zi, pentru ca in rest inima,sufletul,creierul,pancreasul sau mai stiu eu ce organ sta mereu in stare de alarma si imi sopteste: ai grija, ai grija…tii minte data trecuta? Prieteniile adevarate sunt ceva foarte rar..chiar crezi tu ca le gasesti la tine in ograda pe toate…Hehehe…eu sunt cea mai inraita cautatoare de prietenii adevarate: daca le dau la schimb pe cautari de aur,chiar as fi foarte bogata in lingouri..pana una alta..sunt bogata in suflete de oameni pa care le port cu grija in causul sufletului meu!Asta nu inseamana ca nu mi-o iau in barba la greu: unde da mama, creste-era o vorba pe vremuri! Eu o transpun altfel: unde da viata,creste! Te iubeste, ca sa termin cu o rima! :)

  6. 6
    Nuami Dinescu 

    draga mea …sa plece iarna asta acra si nesuferita-stiu si cu cine seamana iarna asta , si osa ma straduiesc sa vin la tine in ograda ..cu bagaje cu tot , sa speriem barbatii din familie!!incerc sa ma conformes dar stii cum vin dezamagirile..pe banda …!!vom vedea….te iubeste si eu si astept sa te imbratisez din nou!!!!

  7. 7
    ana 

    In povestea asta esti mai mult café si mai putin lait. Poate din motive de post. Realitatea este ca laptele mai taie din tarie dar poate provoca si usoare indigestii. Si mai e ceva, in cafeaua cu lapte nu se poate ghicii…
    Astea au fost aiabeeuri pe o tema impusa. A ta.
    Nici eu nu imi mai fac iluzii in privinta semenilor dar ma las surprinsa de locuri, de locuri cu har.
    Da o fuga in Corint sau la Meteore. Acum, cand nu-i picior de turist in Grecia. Vindeca.
    Cu simpatie

  8. 8
    cristina 

    Eu sunt o mare admiratoare de-a ta si sufar fff mult ca nu te vad…
    Imi doresc foarte mult sa ma bucur in continuare de prea plinul tau sufletesc, dar oare cum pot sa o fac daca nu te poti exprima in media?
    Pe blog nu te expui foarte mult, asa ca eu ma simt privata de frumosul din tine.
    Imi place enorm tot ceea ce faci tu, imi plac ideile tale, cultul tau pentru casa si parinti… ma regasesc in ele…
    oare am putea, noi cei care te iubim, sa facem ceva in asa fel incat sa te vedem mai des???

    Nu imi doresc decat sa te vad mai des, atat…

  9. 9
    Nuami Dinescu 

    @ Cristina -ma simt magulita ..nu stiu scumpa mea ce sa-ti raspund…am incercat sa fac ceva frumos si curat acum o luna la Giga dar ei nu au avut suport tehnic si probabil nici ratiuni pentru care sa cultive o emisiune care nu facea scandal ..dimpotriva …; si eu am incetat sa mai duc proiecte – piata e plina de vulgar si grotesc si jenant si nu e loc pentru altceva ..uneori si mie imi pare rau dar ma depaseste …iti multumesc ca citesti atit cit scriu ….!nu stiu ce surprize ne rezerva viitorul ..vom vedea!

  10. 10
    Paau 

    Multumesc,Andreea! Sunteti minunate si rueisti sa daruiti mult.Aveam nevoie sa vad aceasta emisiune(in direct nu am reusit),tocmai pentru ca uitasem sa iert si sa ma iert.Nimic nu este intamplator si datorita voua am depasit situatii mai putin usoare.Va iubesc!

  11. 11
    Nuami Dinescu 

    cred ca ai postat gresit comentul …

Leave a Reply » Log in