Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbolnaveste cineva  apropiat sau  cineva pe care il stiu , ma ia disperarea cind imi moare cineva ..altfel incerc din rasputeri sa inteleg ce mi se intimpla si  cind nu reusesc  ma multumesc  sa-mi iau o lectie ,care ,de multe ori are rostul de a te umili putin !Si ma gindesc atunci ca poate ceva din felul meu , din aroganta specific umana , orgoliul si vanitatea cu care ma lupt ca si cu un balaur cu 7 capete ,poate toate astea mi-or fi iesit prin piele si atunci… ia !hai putin cu nasul in tarina! Si stau acolo si –mi sterg lacrimile de ciuda sau de neputinta si ma lupt   sa spun “faca-se voia Ta”! nu ma deranjeaza ca nu sint sotie –nu mi-am dorit asta niciodata cu adevarat, imi da mina sa fac un misto teribil de nunta mea , de rochia mea cu trena  pe care sa mi-o tina prietenele (toate trecute bine de 30 de ani- mai scapa cite una de 25, pacalita de parul meu blond) si de grija lor de a-mi  aduna frunzele care s-ar aseza pe faldurile rochiei ), nu mi-am dorit sa fiu nevasta care-si asteapta sotul cu mincarea calda , nu cred ca as fi facut fata unei casatorii cu copii si soacra si cu un sot care sa-mi rupa nervii ….nu fac revelioane si Craciun si Paste cu neamuri si cu mese intinse , nu-mi doresc  sa-mi spuna cineva in fiecare dimineata “te iubesc’( si dupa ce iese pe usa sa o sune pe cealalta!)…nu am vrut niciodata sa fiu “cineva” ,sa fiu O Doamna .…nu am vrut nimic din toate astea pe care intr-un fel sau altul ti le impune societatea …am vrut altceva …am vrut sa nu  fiu degeaba pe lume , sa nu fac umbra  pamintului degeaba, sa-mi aflu rostul si sa traiesc pur si simplu fara teama ca ceva jenant o sa ma ajunga din urma sau o sa-mi fie rusine de ceva ce am facut –sau nu am facut la un moment dat …am vrut- si sper ca inca mai vreau –sa aflu si la 50 de ani ca sint vie …ca-mi permit luxul sa iubesc , sa sufar , sa aleg , sa plec sau sa ramin …

Sint  un om care nu poate si nu vrea sa se alinieze , nu vrea sa depinda de nimeni , nu vrea sa depinda de un om , de un barbat ,de o femeie  ,de cineva ,oricine ar fi el ,desi nu sint o singuratica , mi-am impus dupa multe suturi –ma iertati! in cur de-am cazut cu fruntea de podea sa nu mai astept nimic de la nimeni si in general sa nu mai cer nimic de la nimeni …(mama, ce rau suna ..nu e chiar asa rau cum pare!)  ..e urmare a ceea ce incerc eu  sa impun in viata mea – prea ne cramponam unii de altii , prea ne obligam unii pe altii  ,prea cerem mult unii de la altii , prea ne punem poveri unul altuia fara sa ne gindim o clipa cum ar fi daca eu as fi in locul celuilalt…Il  iubesc de mor , ma gindesc ca nu stiu cum ar fi fara el , cind il vad in casa , cind intra si toate animalele mele stau gramada pe el –atunci stiu ca el e …. ma uit la el si nu –mi mai pun intrebari dar nici vise nu-mi mai fac …nu ma gindesc la ziua in care va pleca sau daca va pleca …jumate din mine e pregatita pentru tot –mai ramine sa negociez cu cealalta …cit o sa ma iubeasca si o sa aiba nevoie de mine –ma va gasi..cind o sa simt ca vrea sa plece –o sa las usa descuiata sa plece linistit ….am mai trecut prin asta- stiu cum sa ies ! Si acum cineva o sa zica”aha !!gindesti negativ! De ce ti-e frica nu scapi -!pai nu i-e frica –asta e ! nu mi-e frica …si daca mi-ar fi ii dau doua parechi de palme ei , fricii  ,si o trimit la culcare …asta e libertatea mea si libertatea lui …intr-o zi povestile de dragoste se termina ..si daca nu mai e ceva acolo care sa-l tina linga mine cind nu-i mai tremura inima …ce sens mai are ?

Poate trebuie sa ajungi la 40 de ani asa inct sa-ti permiti luxul acestor momente de luciditate in care sa spui-asadar cum stam ?Cind aveam eu 14-15 ani si ma gindeam la 40 de ani mi se parea ceva atit de indepartat incit era sinonim cu batrinetea …eh ..iata…40 si …sa te vad !pai…nu am murit …si am senzatia ca sint mai vie si mai patimasa si mai dezinhibata la la 20!si libera! Foarte ciudat- eu mi-am cistigat o libertate de vreo 3 ani  incoace pe care nu am avut-o sau nu am constientizat-o niciodata si stiti ce e ciudat? Mi-am luat-o  ca pe ceva al meu atit de personal incit si cea  mai mica aluzie care ar putea sa-mi tulbure habitatul meu de cocostirc singur ma irita si devin nesuferita!  Si recunosc! Mi-am facut si imi fac o lume a mea in care incap prieteni adevarati –oameni pe care ma bazez si care se bazeaza pe mine, eu nu  am relatii de prietenie /convenienta cu lumea – cind ceva scirtiie ma retrag eu discret …

Sint poate ciudata –asa mi-a spus un prieten , unul care m-a si determinat intr-un fel ,sa scriu azi! Nu puteam sa plec de acasa zile la rind –“ ea e  mai ciudata , ea cu ciinii ei ..” asa era !nu o spunea cu rautate , era un fel de neputinta , ii e drag sa mergem impreuna in vizite , la prieteni de-ai lui care nu ma cunosc  si eu ma cam fofilez , nu sint asa …de mers ..de iesit … ma stingheresc  oamenii  importanti pe care nu-I cunosc , cu care nu pot sa fac o gluma …El e la Fundeni – nu are rost sa scriu si diagnosticul ,nu se duce nimeni acolo asa …pentru o vizita de curtoazie   …e prieten cu  mine de multi ani ; odata l-am iubit ( el zice ca si el  m-a iubit ) dar fiecare a luat-o pe un alt drum ..acum sintem prieteni buni de tot , aproape frati si-mi cam tremura inima pentru el si tot ce pot sa fac e sa ma rog sa fie bine …e un om bun , e un baiat de treaba , e un tip cumsecade –si eu si altii am mai avea nevoie de el …m-am apucat  sa scriu cu gindul la el –ma stie de la 19 ani , intr-un fel m-a crescut ; fara sa stie mi-a insuflat un tip de discernamint  in a-mi alege barbatii si  a fi foarte atenta si pretentioasa vis -a -vis de cine e in preajma mea ; mi-a insuflat asa un aer de independenta si de forta incit in perioada in care aceea, cind abia intelegeam ce e cu mine pe aici aveam senzatia ca pot rasturna muntii …!cu el …linga el …asa am crescut ..si acum mi-a venit mie rindul sa-I fiu munte …

Am o casa plina de pisici-;mi-au pierit ciinii pe rind , mai am una mica dar nu mai am dulaul mare; am pisici de la care si primesc liniste , tandrete .,caldura respect , intimidate ….v-am zis ca nu-s normala ; respect dreptul fiecaruia dintre noi de a iubi ce vrea si pe  cine vrea –anormalitatea asta a mea ma tine vie si frumoasa …pentru ca va mai rog odata sa-mi iertati aroganta am patruzeci si ..de ani si arat al dracului de bine !sa nu aud  ca sint grasa –nu am fost slaba niciodata , fac eforturi sa nu ma mai ingras-deci sa nu va prind  cu “ daca ai mai slabi…!e ca si cum i-ai spune orbului”ba , tu stii ca esti orb?” am o veste STIE!!!si  i s-a spus atit de des incit cred ca de-al dracului s-a orbit! Si eu stiu ca am niste kg in plus dar daca eu reusesc sa pun si zimbete …se zice ca sint mai breaza !Arat al dracului de bine , sint de o liniste si o luciditate cum nu am avut niciodata , am liniste si flacara deodata, nu mi-e frica de nimic din ce ar putea fii si ceea ce mi se pare culmea arogantei –desi am zile cind imi place cum arata fata mea nemachiata ,inca am putere sa rid de mine si de prostiile mele  si de iesirile mele !

Nu incercati sa gasiti firul …nu are! Am avut o zi in care m-am ingrijorat –problema inca exista , e la Dumnezeu in audienta si noi zicem ce am invatat “Dzeu cu mila lui’!..si ca in toate momentele mele de tacere am inceput sa ma caut si sa  ma gasesc , sa ma intreb ce mai fac ….sint bine !nu m-am schimbat –sint la fel de nebuna si de pasionala si linistita sau apriga ori very exciting-cum zice americanul…si inca mai am forta sa ma lupt , rabdare sa astept , curaj sa incep, determinare sa nu ma economisesc,ratiune suficienta cit sa nu ma risipesc …si speranta ca intr-o zi ….si in ziua aia eu trebuie sa fiu gata!  Pentru ca , asa cum zicea frumoasa din film “Si miine e o zi”!