Cum e cind te duci la o filmare –cu treaba asadar –si-ti ramine inima acolo?cum sa se cheme intilnirile astea care –ti umplu sufletul de bucurie si ochii de lacrimi si inima iti e coplesita de maretia si de gratia unei zile  ? cum e cind te duci pur si simplu sa filmezi ceva , acolo , ca ai  mai facut de astea, nu e prima oara , si sa realizezi  la un timp dupa aceea ca cineva ,acolo sus ,a orchestrat tot  si facut niste alegeri ??

Trebuie sa recunosc

sincer ca nu aveam habar unde ma duc  exact…stiam ca ajung la Zalau  ,aproape 600 km …cu treaba …am rau de masina  , am stat dreapta si teapana in scaun –m-a terminat drumul …cind mai opream in vreo benzinarie  incercam sa respir sa ma refac  si imi faceam gratis plinul in plamini cu benzina …ca atita loc sa oprim aveam ..cine face drumul   Cluj- Bucuresti chiar Zalau-stie ….soferul –un pusti de vreo 24 de ani , slabut inalt  si tacut ,(tare drag mi-a fost de el ) cu niste ochi albastri mirati vorbea incet si putin …nici el nu fusese acolo  , i se spusese doar  unde trebuie sa ajungem ..bineinteles ca nu am stiut iesi din  Zalau ; am gasit un echipaj de politie care ne –a escortat pina la iesirea in oras sa ne arate drumul ca era cam doua dimineata si noi  bintuiam in oras.. …–multumesc !!

A doua zi am plecat la filmare- cind o sa am dezlegare pentru detalii va spun exact! Initial trebuia sa merg in alta parte , s-au facut  niste schimbari –eu copil cuminte m-am tinut dupa pustoaica frumoasa cu basca sub care se ascundea o claie de par blond …am ajuns … o curte frumoasa , usor pe deal . strajuita de niste brazi inalti…curte plina de flori , cu foisor , cu casa noua si veche in acelasi timp ..ea , in mijlocul curtii, , cu parul negru strins si zimbet prietenos deschide gura si incepe sa vorbeasca asa dulce si blind cum vorbesc ei …ea  era Livia …..linga ea un domn inalt imbracat in camasa alba ne deschde portile …Zaharia …si incep sa apara Ana , Grigore …habar nu aveti cum suna in gura Liviei “Zaharie  ti rog ada stergarul …sau “Grigore eu ti rog sa dai de mincare la pui …”

Livia ….e frumoasa , cu un umor nebun , cu o minte iute si agera , munceste non stop si cu o delicatete si o bunatate si o blindete cum rar mi-a fost dat sa intilnesc, tine  familiile laolalta ! Ca sint doua ! Livia si Grigore si Zaharia si Ana !oameni cu slujbe la Zalau care si-au lasat casele din oras si intineresc la Mesesenii de Sus …si in putinul timp pe care-l mai  au fac gospodaria sa fie asa cum am gasit-o eu –ingrijita si vesela , cu ardei, vinete ,rosii atirnind la pamint de bogatie , cu pruni si meri, cu pasari si iepuri cu catel si motan care pesemene coplesit de prezenta noastra se alinta pe iarba si se intindea la soare  …  uita sa manince si raminea laptele intreg…

Eh asa e la tara ..o sa ziceti si totusi  ..Livia  mea este speciala …vorbeste mult si miinile si picioarele nu-i stau o clipa …alerga in casa , la bucataria din curte ,la cea din casa , ca o anume mincare se face pe fisteag…la celalalt  cuptor unde se coace piinea fuge si la pasari revine la noi aduce apa rece si cocorada si matachisa  (cocorada e un fel de piine umpluta cu brinza sarata marar si ceapa si matachisa e cica lapte batut dar are gust si consistenta de smintina din supermarchet!)….chiar cind ar fi fost cazul fata ei nu se incrunta nici o secunda …I se umplu ochii de lacrimi cind vorbeste de maicuta ei care “s-o dus  acu 2 ani’..si despre tatal meu care “m-o invatat sa fiu asa cum is’. Tatal meu bun si blind ..” …Livia e credincioasa cum nu am intilnit pe nimeni , ea traieste si se poarta ca un crestin asa cum scrie la carte ..s-o supara pe mine ca asta suna a marire –asa ar zice dar m-a facut pe mine , actrita umblata in teatre si televizuni , venita din buricul Bucurestiului care nu ma inmoi asa cu una cu doua ..sa ma asez pe o banca in fata unei livezi de meri ,sa nu  ma pot opri din plins cu o camera pe mine …ea nu facea nimic ..povestea doar ,cum o astepta maicuta ei , aici linga cararuie, cum si cu cine a pus merii . si cind tata ei , batrin si  putin la trup s-a ridicat si s-a  dus in toata livada din  mar in mar sa-mi adune mere sa mi le puna in sort … sortul greu plin de mere imi atirna si ma tragea in jos , imi curgea  nasul si lacrimile si nu  ma puteam opri …asa moment de maretie si de sublim rar am trait …frumoasa mea cu basca avea ochii in lacrimi , operatorul se ascundea dupa camera…

Livia , Grigore , Ana si Zaharia m-au facut sa pricep inca odata ca exista barbati minunati si buni pentru care femeia nu e servitoare ; mi-au aratat ca toate timpeniile pe care le debitam noi despre institutia casatoriei –cit e de desueta si de paguboasa –e doar o un inceput de boala , care se intinde ca lepra si macina tot …  ca daca exista cu adevarat curatenie in inima si in viata ,omul pe care l-ai ales e al tau cu bune si rele si daca ai hotarit –cind ai hotarit esti pe deplin convins ca asta e ce trebuie !mergi cu el de mina pe acelasi drum si ne  e bine !-duiosia cu care isi faceau ei planuri- simbata vine un var  din Franta, isi “sfintaste casa si noi merem sa-l ajutam “!sa facem de mincare si ce-o mai trebui si ei , barbatii “ merem cu ele ca trebe ajutor la mincare la tot’!…cum sa va descriu eu ce am vazut si am simtit?? Dincolo de locurile de vis ,Mesesul i-a cam pazit de urgia naturii ,  dincolo de starea de bine care te coplesteste …e ceva la ei care ii tine impreuna ..intre casele lor nu exista gard, ele doua trabaluiesc de zici ca-s una iar ei se inteleg din ochi ….

Nu sint bogatii satului dar simti ca restul lumii are asa o atiudine care e mai mult decit respect …a mai aparut cumatra Ana –trecuta de 60 de ani .si barbatul dumneaei( nu am retinut cum il cheama )Livia ii botezase o fata …e ceva acolo intre ei care parca ii face mai oameni …acolo nimeni nu se uita si nu fuge cu nevasta altuia , e rusine sa divortezi”domne feri” e si la bine si la greu cu adevarat …am stat 2 zile ma simt de parca le stiu de-a viata ..totul in jurul lor e liniste si pace si ascunde cu dibacie si cu mult bun simt miini batucite de munca – miinile Liviei parca scirtie  de atita asprime !ore de somn putine , naveta la serviciu la Zalau – si asa sint lefuri mic !baietii Liviei sint mari –unu e student celalalt Andrei- merge pe-a sasea si “daca o vre bunul Dzeu sa iau examenul si sa fac seminarul si teologia apoi m-oi face preot de mir cu parohie sau preot caluagar!si mama ta  zice ? ai vorbit  cu ea ? mama nu s-o supara ca plec de acasa …asa rinduie Dzeu ! E in clasa a 6 !camera lui a plina de carti , icoane- daruri  de la prieteni  aduse si  de la Ierusalim ..e un copil destept  si frumos care joaca fotbal dar acasa nu  are calculator , nu vrea … foarte rar se joaca la fratele lui ….dar rar …

Ana e tacuta si retrasa dar e exact ca-n proverb –tace si face ..mi-a spus seara inainte sa plec  – a citit undeva intr-o carte ca atunci cind intre vecini nu o sa mai fie carare…ii gata …

E grau de pus in cuvinte starea si linistea si bucuria extraordinara pe care le-am primit acolo si cu care am venit acasa ,,,ma simt de parca ar face parte din familia mea ; Livia este ca un tenismen care serveste mingi iuti si precise –la un moment dat am si zis cu voce tare, ca trebuie sa fiu atenta cu ea ca are raspunsuri pentru toate …Livia e cit un munte de puternica si deplin recunoscatoare lui Dzeu pt tot …si o spune cu ochii plini de lacrimi …Livia are inca hainele maicutii ei intr-o lada …Livia imparte tot ce are cu vecinii care nu au –daca face ea bulion da si cui nu a facut rosii de exemplu –si o face fara nici un fel de atitudine –cum doamne feri sa nu dau daca eu am si ei nu ?Livia nu judeca –au fost niste  momente …Livia e diplomata . si convingatoare si modesta …

Am stat doua zile si ceea ce numim noi prin work shopuri cautare de sine , inaltare spirituala , liniste si privire catre tine si Dumnezeu ,a facut Livia cu ai ei- cu mine  ,cu Alexandra , Alex ,Marius …niste oameni la 600 de km de Bucuresti mi-au aratat ca exista dragoste curate si intelegere , casatorii fericite cu bune si cu rele , repet , ca exista Barbati care asa au fost crescuti- sa-si respecte sotiile si sa  le  ajute pas cu pas …si sa   le ocroteasca …asa cum stiu si cum pot ..nu am vazut o secunda in ochii unuia dintre ei altceva decit ce spun , nu am vazut un licar de minciuna sau viclenie  ,nu am simtit o clipa ca ar fi altceva decit ce se vede –am experienta cu  familii “fericite” pe care le citesc in citeva minute (si din pacate nu m-am inselat niciodata )! Ei sint altfel …nu ma indoiesc ca mai sint multi ca ei-eu am avut norocul sa-i ntilnesc pe acestia …

Am venit de acolo cu parere de rau ca plec-prima data in viata mea cind imi pare rau ca plec de la o filmare si vin acasa !-dar incarcata cu o stare de bine ,extraordinara ..m-am simtit la ei de parca ma iubea toata lumea , de parca toata dragostea de acolo se varsa ca o ploaie  binecuvintata  intr-o zi cu soare …am venit cu bagaj emotional urias …mi-au cintat la multi  ani pe la 23 –trebuia sa plecam  catre Bucuresti..mi-au dat pita si mi-au spus sa ma intorc la ei …oricind ..ca ma asteapta …