Blog Archives

25 Mar 2011 de-a poezia …
 |  Category: Uncategorized  | 12 Comments

Exista cineva intre noi care nu a scris ceva ,nu a mizgalit acolo citeva rinduri pe care le-a botezat pompos “poezii?”am avut si eu perioada mea de poezie …am gasit caietul meu de atunci, caietul meu negru cu niste coperti uzate de timp,,caietul meu in care mi-am adunat cam tot ce-mi trecea prin minte …sint poezii scrise acum 20 si ceva de ani….ma intreb uneori daca acum as avea 20 de ani daca as mai scrie asa sau ..habar nu am ..am ales una , la intimplare …si indraznesc sa o postez!vorbim de timpuri in care aveam multe intrebari la care nu stia nimeni sa-mi raspunda …

 

Sa sari galopind cu inima-n dinti

peste flacarile care-ti cuprind si miini si trup si ochi si gura

si sa taci cind cenusa se scurge din tine

cazind in picuri grei si moi

pe luciul cald

al lespedei ascutite …

si pestera se –nchide

si pasii ratacesc

si urma-ti se pierde in haul fara gind si sens

…si plingi cu lacrimi reci

pe piatra uscata

induiosata parca de fierbinteala suflului

si plinge piatra..si

Doamne !

inverzeste in ochii mei..

si atunci tac !

si plec

si duc cu mine

amintirea

calda ei tacere

si lacrimi sarate si calde

-lacrimile ei –

imi tin sufletul

in palma inchisa

prea strins inchisa !

plec !

si nu  ma mai uit la ea

si-n urma mea

pestera se inchide

muta !

definitiv!

 

 

18 Mar 2011 MONDENITATI
 |  Category: Uncategorized  | 14 Comments

Nu ma duc la evenimente mondene –nu am nimic cu ele , isi rostul lor, oricum traim intr-o superficialitate  demna de plins, ce mai conteaza una …ma duc din cind in cind la cite o prezentare de moda- Liza Panait este un om special si de dragul ei ma duc si ma fac rosie de rusine cind fotografii isi fac treaba si ma pun la panoul ala-poza pe care o sa o vad criticata sau nu , nu ma mai agit …;ma mai duc la cite  o lansare de album—sint destui artistii pe care ii iubesc si-i respect  si ma duc sa cint sau sa pling de emotie cu ei  …la un tirg de carte …aparitii modeste ca numar si prezenta ar zice cineva….da ..asa e ..nu am fost in schimb niciodata la gale mari organizate pentru milionarii Romaniei , unde contezi doar daca esti macar in top 300 oameni de succes cu o cifra de afaceri estimate la …v-am ametit …

De unde mi se trage ?Cineva care a fost prezent la ultima gala Unicef organizata de Gucci parca ,unde un reputat creator in domeniu a trimis sapte genti unicat , genti de piele de piton si alte vietati ce urmau sa fie licitate pe bani muuulti spre a fi donate in folosul unor copii care altfel nu se pot duce la scoala, acest cineva – o doamna daca nu ma insel , sa ma ierte ca nu i-am retinut numele , a avut indrazneala sa scrie un material care a circulat pe FB in care a cam darimat imaginile alea  pe care le vedem noi la tv; femei frumoase si elegante coborite din limuzini luxoase care  folosind cuvinte putine sau cu entuziasm debordant vorbesc despre cit de interesate sint in a-i ajuta pe copii nefericiti , alaturi de barbatii lor  la fel de eleganti si cu outfiturile la zi…multi , eleganti , rafinati , parca le simti parfumurile si aerul de aristocrati prin  prisma ceasului de 25.000 de euro …whaw…

Ce-a fost acolo?  Aceasta lumea aparent frumoasa si animata de intentii bune a uitat sa-si tina rangul pina la capat… Autoarea articolului povesteste  cu  amaraciune  cum cei care prezentau evenimentul mai aveau un pic si cerseau bunavointa  milionarilor in a licita acele genti …mi s-a facut asa o rusine …mi s-a facut mie rusine de rusinea lor …

Eu nu judec  si nu  arat cu degetul catre nimeni …am citit ceva ce m-a rascolit si simt nevoia sa vorbesc despre asta …Fiecare e liber sa faca ce ce vrea cu banii lui , daca vrea poate sa-I taie cu foarfeca sau sa-I puna pe foc …e treaba lui ..dar simt nevoia sa nu mi-I  mai puneti pe soclu ….!stiu ca ei ,care sint asa zise virfuri,trebuie promovati cind –chiar fac !- acte de caritate pentru ca exemplul personal conteaza si aduna adepti dar cind dincolo de o imagine la tv sau multe articole in presa e doar lume care se preface ca face , ca ii pasa , ca ii doare …e mai mult decit trist …Scrie undeva in biblie ca milostenia se face in taina “ sa nu stie stinga ce  face dreapta”!nu putem gasi o cale intre ele?Nu putem sa facem cumva sa nu ne mai impaunam atita si sa   lasam in urma infumurarea “uita ba cine sint eu si ce pot sa face eu?”

Citim adesea despre vedete mari- de afara- care si-au dat un sfert din avere sau jumate sau un procent mai mic unor fundatii de caritate sau unei cause nobile menite sa salveze vieti….la urma urmei e ceva mai important pe lume decit sa salvezi o viata ?o viata de om sau de ciine sau de vrabie …ce bucurie se compara cu bucuria de a mai fi smuls mortii un suflet? Cu ce se compara bucuria si caldura din piept cind te duci la doctor cu cu un copil sau un catel bolnav si in citeva zile ti-l da pe picioarele lui??ce poate sa fie mai presus de triumful asta ??

Despre salvare este vorba si cind dai bani pentru copii care nu au avut norocul sa se nasca intr-o familie cu ceva banuti care sa-I permita sa se duca la scoala …sau sa aiba lumina sau ce le pune pe masa …ma intreb citi dintre bogatii din Romania stiu ce inseamna sa nu ai bani nici de piine ; sa te duci sa te uiti in camara si sa  nu mai gasesti nimic-nici banala ceapa …sau sa trebuiasca sa trimiti copilul la scoala , pe ger in bocanci fara sosete , ca s-au rupt …banii astia sint cei care ii pot schimba viata –viata insasi a demonstrat ca mintile cele mai stralucite au venit adesea din situatii delicate si fara copilarii fericite …

Cit de greu se invata generozitatea la noi !!!Generozitatea aia adevarata, din toata inima , care te umple de bucurie si iti spune de undeva dinlauntrul tau”cit ma bucur ca am putut sa fac asta “, generozitatea care iti alunga nelinistea si insomnia… generozitatea aia care da dependenta si nu  mai poti sa aduni ca avarul  fara sa-ti defileze prin fata ochilor  copii de pe strada de alaturi  mici si slabuti , cu nasurile rosii de sters cu mineca , pe care i-ai vazut mincind cite un colt de piine in timp ce tu arunci mincarea la gunoi …nu exista multumire mai mare decit aceea ca datorita tie un copil are de mincare sau caldura sau haine sa-I tina de cald!sau ca se duce la scoala si are penar si stilou bun …

Viata  e asa cum e –buna sau rea cu tristeti sau cu victorii incredibile , cu oamenii norocosi si oameni nascuti fara nicio stea….ce se mai  poate intimpla?cineva care chiar are inima poate sa schimbe tot- in locul negru unde nu se zareste nimic  sa puna el o stea …poate ceasul de la mina va costa infim si va fi o tabla care arata ora , nu va mai costa 25000de euro-dar undeva dincolo de stele Cineva care vede tot va pune pe cintar intr-o zi  si …Doamne cit de mult va cintari un ceas!!Acel ceas!!

 

 

13 Mar 2011 Mi-e dor de mama
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , , , , ,  | 17 Comments

Mi-e dor de mama…mi-e un dor nebun si disperat de mama…sa plecam amindoua la padure, sa-mi arate luminisurile unde dupa ploaie gasim ciuperci, sa-mi arate unde ar fi trebuit sa fie padurea noastra daca s-ar fi facut imparteala cum trebuie, sa-mi arate cum sa ma uit la lemnele pe care le cumpar – sa fie si uscate, nu numai verzi, ca nu tin jar si se stinge focul peste noapte, sa mergem impreuna sa cumparam lazi de rosii, sa facem bulion – tocam la masina zeci de kg de rosii si-mi lingeam degetele… Sa adunam prune din toti prunii pitici de la locul nostru si sa le punem la uscat – fugi si aduna-le! – cind incepea ploaia, sa ma lase sa bat nucul si sa ma murdaresc pe miini de coaja verde, cruda…  

Mi-e dor de ea, sa plec cu ea, sa-mi spuna cit de mult i-a placut sa cinte, sa invete limbi straine… Mi-e asa de dor de mama si nu pot sa-i spun toate astea ca se emotioneaza si se pune pe plins… Mama plinge cind gaseste caiete vechi de-ale mele in care scriam tot felul de chestii, mama plinge cind gaseste niste incercari de a-mi coase singura fuste – le gaseste, le pune bine si ma suna si-i simt lacrimile din glas cind imi spune „ce copil bun ai fost tu”…!
Ii multumesc lui D-zeu pentru tot ce nu am si pentru ca mi-o tine pe mama …Asa cum e, ca nu mai merge decit tinuta bine din ambele parti – dar nu se plinge niciodata -citeodata ma suna si-mi spune ca ea e ok asa, ca se satura de citit …sigur ca se plictiseste, ea care toata viata a alergat non stop de parca se oprea lumea  in loc daca ea se oprea, dar are in ea atita curaj, atita vointa, atita limpezime si blindete, incit la cei patruzeci si citi ani am, cind ma simt ca un copil napastuit,  o sun si ma pling de prostii… O gasesc mereu calma, si linistita, si-mi imi spune sa am rabdare, ca „morile Domnului macina incet”…

Am sunat-o de doua ori azi si am vorbit despre alte lucruri, ale  noastre… sa o aud vorbind pur si simplu, sa-mi spuna ca, daca nu ma trage inima sa fac ceva, sa nu ma ingrijorez ca D-zeu o sa-mi dea gindul bun si o sa stiu incotro sa o iau sa nu dau gres…

Cu ani multi in urma, cind era urgia cu avorturile – toate se faceau clandestin si se murea pe capete – mama mea, mama de 4 fete, cu un tata disperat ca are numai fete -4- era vesnic cu ochii pe noi, cu bilete semnate de director ca intirzii si de ce. Eram vestita in scoala ca si pentru munca partiotica ma duceam la directorul Motoc sa-mi semneze biletul de intirziere – mama mea mi-a spus ca daca se intimpla vreo nenorocire sa nu facem prostii! „Imi aduceti mie copiii si-i cresc eu! Si pe asta batrin lasati-l in grija mea”!!!  Nu s-a intimplat nimic din toate astea, eram prea ocupate cu scoala si cu examenele, si cu dorinta de a face ceva cu vietile noaste – altfel te pindea dupa colt tesatoria cu cite 8-12 razboaie, care-i mincase tineretea mamei, sau otelaria din Tirgoviste… Nu s-a intimplat nimic, dar ce linistitor si ce reconfortant a fost sa stiu ca, orice ar fi, mama e linga noi!!

Mi-e atit de  dor de mama… sa stam si sa gatim de Pasti sau de Craciun, sa punem carnea la sarat, sa punem muschii la oala.. Mama s-a prins devreme ca „nu esti buna de munca”!! Doamne, ce-o sa faci tu in viata ta?! Si m-a lasat sa ma cufund in romanele mele de dragoste, sa-i povestesc despre nobletea celor trei muschetari sau a lui Winnetou…Mama m-a simtit si m-a lasat sa fiu asa cum sint azi – independenta, fara constringeri, libera…
Mama imi spunea cel mai des: „viata e frumoasa cind o traiesti pentru altii”! La inceput m-am infuriat si am avut discutii lungi cu ea pina am inteles ce voia mama sa ma invete – o aveam deja in mine, mi-o daduse cind m-a adus pe lume – dragostea… As putea sa scriu pina miine despre mama mea – si cred ca si voi puteti;cine are norocul sa aiba asa mama e un om fericit!

Asta e o parte din mine despre nu prea am vorbit, dar azi m-a ars, asa din senin …i-am spus acum citeva zile ca sint fericita, ca sint linistita …Nu vreau sa rascolesc pe nimeni, unii nu le mai au pe mame cu ei – as vrea sa va imbratisez eu in locul lor …Si  celor pe care inca le mai avem… sunati-le, trimiteti-le flori… Si pentru ele sa ne straduim sa fim fericiti!!!
12 Mar 2011 E prea tarziu sa ma dezbrac

Asta imi umbla prin cap de la o vreme! Fir-ar a dracului de treaba, ca daca descoperea Gabriela Man faina aia mai repede, slabeam si eu mai repede si-l mai prindeam pe Dan Silviu Boerescu la conducerea lu’ Playboy – om ma faceam! Ca el mi-a zis asa odata in gluma – acea conversatie, na, ca era la emisiune… E, atunci sa fi… ca se mai taie la Photo Shop de colo, de colo, celulita cine stie ce nu prea am – pe vremea aia ma  mai duceam si la o sala, ca nu erau preturi nesimtite, si-mi permiteam… Acu ce sa mai fac??

Recunosc ca si mie imi vine sa rid cind citesc… sint destul de stringhera si cind fac cite-o sedinta foto pentru ce miri ce (poate sint rare, nu am exercitiu?!) daramite sa stau eu goala pusca sau acoperita cu cite un pic de sclipici pe ici pe colo, in fata unei intregi echipe care sta si-mi numara vergeturile de! Si hai, cu echipa o scoatem la capat, ca poate semnez si eu un contract, ceva, si nu se apuca  sa scrie in presa cit de rau arat sau ce lipsita de imaginatie sint … Dar ce facem cind apare revista?? Deschisa larg la pagina cutare si eu cica ma tavalesc languroasa pe o blana si se intrevede un asternut de matase?? Ha? Cind toata mirlanimea se uita la mine si are senzatia – corecta, acum, din perspectiva lui! – ca ma stie de-a fir a par!? De aici se duce dracului tot si nu mai pot nici sa-mi imaginez asa o drama …

Sa lamurim lucrurile! Fotografia nud este arta! Drumul de la o fotografie artistica la una care indeamna la altceva e cit o dunga de creion pe pleoapa – e asa de usor de trecut dintr-o parte in alta, incit de multe ori se incurca si se confunda lucrurile! Macar ca si perceptie! Clar nu sint impotriva acestei practici, dar nu pot sa nu observ ce “pepiniera” de dive a devenit aceasta “etapa“ in nasterea artistica!!

Inca ceva – eu nu am niciun fel de frustrari! Ba, mint – am  una! Ca nu joc!! Mi-e dor de spectacolele de teatru, de repetitiile in care rideam de nu se mai putea repeta, mi-e dor sa ma duc la repetitii si sa uit de basescu, de udrea, de videanu si de ialomitianu – da, asa, cu litere mici! – mi-e dor de fericirea aia care nu se compara cu nimic! Asta e singura mea frustrare! In rest … ma uit cu un ochi ingaduitor la fetele astea tinere si frumoase – imi permit, ca acus fac 48 de ani – si daca as putea, le-as spune sa fie atente, ca timpul nu se intoarce!!

Le-as spune ca tot ce faci acum se intoarce impotriva ta la un moment dat, ca felul in care te expui le permite multora sa fabuleze, ca frumusetea nu tine si ca trebuie sa ai ceva pe care sa te poti baza – nu, Dreptul facut pentru PR nu se pune – , ca indiferent cu ce milionar o sa te mariti, o sa ramii tot aia care facea si dregea, ca nimic nu te face mai frumoasa si mai puternica si mai sexoasa decit independenta –mai ales aia financiara, ca daca sari din craca in craca acum, peste un timp nici cei mai mari doctori nu-ti pot aduce copii aruncati pe girla ca nu era cazul si momentul, ca singurul lucru care e mai important decit averea e reputatia! Ca asta e toata averea pe care le-o lasi copiilor – numele tau curat! Si, in treacat, as mai aminti ceva – ca banii lui sint ai lui, banii tai sint ce cistigi tu si ca toate pe lumea asta au un pret! Si ca tu alegi cum sa traiesti si cum platesti!!

S-ar putea sa fiu desueta, dar fericirea e facuta din lucruri atit de mici, ca uneori nu le iei in seama! Pun mare pret pe iubirea semenilor si respectul lor si cind merg pe strada -merg mult pe jos – zimbesc si-mi arat toti dintii din dotare cind lumea se opreste din mers si ma intreaba ce-mi face ciinele, unde ma mai vede, daca e adevarata treaba cu faina sau ce parere am de politica lui Teo! Nu apuc sa raspund ca se face verde, unu claxoneaza – sintem in Bucuresti, nu? – si coloana se pune in miscare ! Daca m-ar fi vazut in toata splendoarea mea intr-o revista de-asta, poate mi-ar fi strigat altceva pe geam …sau poate eram deja milionara …nu o sa stiu niciodata! Stiu doar ce ma face pe mine fericita! Si astept sa se intimple ceva care sa-mi demonstreze ca am ales drumul bun ! Altfel – daca ma mai nasc odata, tin drumul drept la Playboy!