Ma intreb uneori daca chiar totul e previzibil sau mai e loc de schimbari naucitoare?? Ca asa, intre ele ,sa apara o situatie care sa aduca a surpriza am mai intilnit dar schimbari care sa ma surprinda cu adevarat-nuu…e putin descurajant sa stii cam in directie vor evolua lucrurile …stiu , ati putea sa-mi spuneti ca e vina mea , ca ma gindesc  intr-un fel  la ele doar ca eu nu ma gindesc musai  la niste evenimente-ci la oamenii  cu care intri in relatii de tot felul ..rar mi se intimpla sa ma insel …rar … am inceput sa ma detest pentru ca dupa 2-3 intilniri(cel mult) stiu incotro va evolua povestea respectiva , stiu ca nu va iesi nimic bun ,ca e pierdere de vreme …asta nu inseamna ca privesc cu superioritate orice inceput , ca ma cred ruda indepartata a lui Mafalda…

La inceputul  anului am avut parte de ceva  ‘actiune ‘de nu mai intelegeam nimic; a fost mai intii un telefon pe care nu l-am asteptat niciodata , nici macar in gind ,caruia i-am raspuns cum nu credeam  ca o sa fiu in stare . A urmat un alt telefon care ma chema sa fac un proiect pe care il aveam demult  in minte  ,pentru  care mi s-a promis libertate  deplina …Dupa primele discutii m-a fulgerat un gind” e prea frumos sa fie adevarat”! Asa a si fost ! “era prea frumos –si incredibil de greu de facut –si , evident! a murit la fel de spectaculos cum a debutat… Ar fi poate necesar de mentionat ca libertate am avut dar ajutor…si sincer ,a fost poate una din putinele dati cind am simtit o usurare ca demisia mea a fost generata de ceva ce deocamdata nu avea solutie ,nu pentru ca eu am obosit sau mi s-a urcat la cap …(asta cu urcatul la cap e boala grea in meseria asta care te oblige sa fii in fata si-ti creeaza timpita senzatie ca esti cineva !!  dar asta e alta tema si intr-o buna zi o s a-mi iau inima in dinti si o sa vorbim deschis  si despre asta –sau cum o vad eu!) Si a mai fost ceva –nu dau nume dar e disperant sa lucrezi cu oameni care cred despre ei ca stiu lucruri , ca sint capabili sa faca muuulte deodata , ca se poate  oricum …si cind ai mai multi sefi din astia  care iti spun ca se poate sa faci asa, televiziune pe genunchi , ca poti sa centrezi  si sa dai gol cu capul , eventual! te  ia o disperarea  vecina cu nebunia …Sigur ca eu m-am imbogatit , mi-am demonstrat  mie ca pot munci 12 ore pe zi, ca pot sa fac –cu  doi oameni foarte buni -emisiune intre reality  si film ..a fost o  cu adevarat  o nebunie dar in timpul celor trei editii-ca atita  a durat – ma intorceam catre Daniela (Daniela Iliosu prietena mea de 10 ani care a fost si producator  la emisiune si care a muncit 7 zile din 7 cu stat noaptea la montaj pina in “buza emisiei’!”)si-I scriam cu scrisul meu mizgalit intre doua priviri”indiferent cit de mult ne-am chinuit – Merita”! A meritat si as lua-o – miine de la capat–dar asta e déjà alta poveste ..ce e relevant aici e–ca desi am simtit ca e prea frumos sa dureze si sa creasca asa cum visam eu  , m-am indirjit si m-am luptat ca –mi iasa …si cit am putut ..cind nu mai depinde de mine …e o intimplare  una din cele multe in care m-am aruncat cu tot ce am , cu tot ce pot  pentru un vis ..poate  suna  pretentios  dar sintem si asa vai de noi , ingropati intr-o realitate  din ce in ce mai trista si mai degradanta si mai vulgara si ma gindesc ca pot sa-mi asum aroganta de a visa …chiar si cai verzi pe pereti …

Asta e un aspect mic din tot ce intilnesc si simt …ma enervez ca ma vad cu tot felul de oameni care imi propun proiecte si ceva din mine suna clopotelul de alarma – nu pot sa-l ascult , nu pot sa devin cinica si neincrezatoare , nu stiu daca sint in stare , nu stiu daca urmatorul animat de intentii bune merita sa-si ia o pereche de palme din prima doar pentru ca inaintea lui persoane  “respectabile “ mi-au tras niste tepe de nu m-am vazut …

Ma tin de mult  sa  scriu despre perioada aia dar mi-am luat asa o  pauza mare pentru ca , cinstit , sint si eu om si am si eu colti…am asteptat sa intre la loc , ca la vampirii la care se uita Andreea mea , sa pot sa fiu obiectiva;  sint cinstita si recunosc  ca m-a luat asa o nemultumire vecina  buna cu depresia  la gindul ca , in alte circumstante , proiectul meu ar fi fost bucurie pentru oameni care nu-si mai pot face demult asa bucurii , evenimente in toata regula pe care eu le puteam genera ,doar pentru ca aveam o camera de filmat si o televiziune dispusa sa faca  altceva decit “ce se cere”…!dar, cum zice o prietena buna, macar am incercat …

Si mai am ceva ce trebuie sa recunosc, apropos de “spaima “ mea de previzibil … si in restul relatiilor  incepe sa ma bintuie ca o premonitie  ca ,gindul  mai devreme sau mai tirziu , prietena/prietenul de acum , pus intr-o situatie anume se va rasuci  si  o sa vad ceva ce nu-mi doresc …am trecut de prea multe ori prin asta  si din pacate rar m-am inselat ..am incercat si mi-am impus  un fel de a ignora  semnalele de avertizare , mi-am reprosat mie ca merg prea pe instinct si nedreptatesc pe cineva …e trist al dracului cind desoperi ca nu te-ai inselat …ce -mi da senzatia de neputinta (despre asta am vorbit acum ceva timp cu o prietena care imi spunea fix  de teama ca toate relatiile sint previzibile ..deci nu ma bintuie doar pe mine!)!!)e ca si cu barbatii e la fel ..imi pare  rau ca-i ghicesc asa repede , asta nu inseamna ca nu mi-am luat-o si nu continui sa-mi iau si eu meritate  palme de la viata (intotdeauna , dar intotdeauna  ne indragostim de cine nu trebuie , renuntam la cine ne iubeste , ne intoarcem catre cine nu mai merita a doua  sansa..)dar mi le incasez si ma gindesc  unde si ce mai am de indreptat….daca cu barbatii mi-am descoperit o generozitate si o intelegere de care nu ma credeam in stare (toti ‘ fostii ‘ sint cumva in preajma mea , se stiu , asta e , asa a fost sa fie dar intre noi e limpede ca orice ar fi putem conta unii pe altii!  )cu ele ..nu cred …poate tocmai pentru ca mi-am ignorant alarmele si mi-am pus sufletul la bataie …

Astept , cum ziceam mai la inceput … astept sa se schimbe ceva …ceva ce poate sa-mi ia de pe umeri senzatia ca nimic nu ma poate lua prin surprindere ..si cind se intimpla sa fie cu adevarat , nu asa ,apa de ploaie ..nu de alta dar m-am saturat sa-mi spuna mama ca ma leg de toate ragaliile ……