Archive for ◊ December, 2015 ◊

30 Dec 2015 Nu am fost niciodata un om bogat!

Nu am fost niciodata un om bogat – in bani – zic! Am avut perioade cind am cistigat mai bine decit restul lumii, dar nu  atit de multi pe cit s-a spus! Nu am masina, nu am bani in cont , nu am casa – stam intr-o casa inchiriata – si nu mi se pare chiar o drama ca nu le am! In mintea mea sau cu voce tare am facut un fel de intelegere cu Dumnezeu – l-am multumit ca imi da atita putere, incit sa nu tinjesc dupa prostii, dar ca il rog sa aiba grija de ai mei! Ne tinem amindoi de cuvint – multumesc Doamne! – si promit sa nu ma las dusa de val! Si sa-I fiu recunoscatoare ca sint bine – atit cit se poate de bine pe plaiurile mioritice – ca altele de unde!?

M-am implicat asa cum am putut sa adunam bani pentru Florentina Vana – un medic rezident de 27 de ani, care are inca nevoie de bani pentru o operatie pe creier -vindecarea e posibila – ne trebuie doar bani! E greu, ca acelora care ar putea sa ajute nu le pasa si ca de fiecare data tot cei cu bani putini au impartit din putinul lor cu colegii Florentinei! E ceva nou in ce va spun? Ma tem ca asa a fost si asa o sa fie mereu, dar cum nu avem de ales trebuie sa ne  descurcam singuri! Noi intre noi!

Pentru asta am  facut un drum la Craiova – de unde am plecat in 1990, pentru ca prietena mea –de 4 ani –s-a combinat cu baiatul de care imi placea mie, si cum locuiam in casa ei …m-am intors in Bucuresti, m-am reparat sufleteste si am pornit din nou pe un alt drum!… Am avut ceva emotii – m-am tot gindit la oamenii din Craiova pe care i-am iubit mult – actorii papusari de la teatrul de papusi, de care nu am reusit sa dau – am stat 2 zile si au fost cu totul socotite pe evenimente-, la actorii din National, cu care nu am reusit sa ajung la cafea – nu ni s-au pupat programele, ca ei repeta in draci – ma gindeam cum sint, cum arata, daca o sa-i mai recunosc… M-am vazut cu alti prieteni si da, pe ei i-am recunoscut! Sint la fel, doar ca au albit un pic, insa ochii au ramas la fel-vii si luminosi, au inca  vise pe care si le indeplinesc incet, au  dorinte mici care par mari odata ce se materializeaza…Am intrat in filarmonica unde am vrut sa ma angajez pe vremuri – in cor! Am fost socata de cit de frumos arata locul, dar si de cit de frumos m-au primit! Erau in repetitie, eu am vrut sa le dau niste pliante cu Florentina – si ei s-au chemat unii pe altii sa ma vada, am schimbat carti de vizita…am aflat ca ei vin si cinta in concerte cu Tudor Gheorghe …ce lume frumoasa! As minti daca nu as recunoaste ca nu m-a magulit atentia lor, prietenia oamenilor de pe strada care luau fleyer-ele si-mi multumeau …

Am facut spectacol de stand-up in 2 cluburi – a fost frumos, au fost multi tineri, majoritatea –au ris au vorbit …dupa spectacol au venit pe rind, ei sau ele, sa-mi spuna ca s-au regasit in ce am spus, ca i-am razbunat ….

Am stat intr-o camera de protocol in caminul de rezidenti – ce frumos a fost!!! Am vorbit pina in zori, am mincat la 4 dimineata prajituri si rosii si brinza pe o noptiera, am ris ca nebunii pe strada pustie cu urna cu bani in brate, am numarat bucurosi banii –fiecare leu conteaza!

A fost poate unul dintre momentele in care mi-a parut rau cu adevarat ca nu am bani multi , sa-i pot da Florentinei, Ioanei, lui Dax … Da, stiu, pare ipocrizie sa spui ca nu-ti prea pasa de bani – eu pot sa spun ca nu tinjesc dupa ei, ca vin intotdeauna la pachet cu ceva – cu o nefericire, cu o drama, cu o neimplinire… Poate se vede prost de la mine povestea asta cu bogatia, poate sint modesta si fara ambitii – habar nu am! Stiu doar ca drumul si intilnirea asta m-au facut un om bogat –am simtit ca oamenii aceia pe care nu i-am vazut niciodata cereau ajutor pentru colega lor si eu m-am dus sa-i ajut, s-au purtat asa de cald si de frumos cu mine, ca nu-mi mai venea sa plec! De fapt, ne-au escortat pina la iesirea din oras – ca pe vedete…

Cu bani sau fara continui sa cred ca adevaratele averi sint oamenii care ne iubesc si care ne lasa sa-i iubim, care spun “am nevoie de tine “! Si tu ramii sa ajuti, oamenii care raspund la telefon si te descurca, chiar daca sint in concediu si nu ar mai vrea sa stie de nimic, oamenii  care te iubesc fara sa stii de ce… Oameni care rid si se bucura cind te vad… oamenii aceia care se uita in ochii tai si te lasa sa te uiti in ochii lor, si-n sufletul lor, si intelegi ca uneori poate fi posibil …orice!