Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbolnaveste cineva  apropiat sau  cineva pe care il stiu , ma ia disperarea cind imi moare cineva ..altfel incerc din rasputeri sa inteleg ce mi se intimpla si  cind nu reusesc  ma multumesc  sa-mi iau o lectie ,care ,de multe ori are rostul de a te umili putin !Si ma gindesc atunci ca poate ceva din felul meu , din aroganta specific umana , orgoliul si vanitatea cu care ma lupt ca si cu un balaur cu 7 capete ,poate toate astea mi-or fi iesit prin piele si atunci… ia !hai putin cu nasul in tarina! Si stau acolo si –mi sterg lacrimile de ciuda sau de neputinta si ma lupt   sa spun “faca-se voia Ta”! nu ma deranjeaza ca nu sint sotie –nu mi-am dorit asta niciodata cu adevarat, imi da mina sa fac un misto teribil de nunta mea , de rochia mea cu trena  pe care sa mi-o tina prietenele (toate trecute bine de 30 de ani- mai scapa cite una de 25, pacalita de parul meu blond) si de grija lor de a-mi  aduna frunzele care s-ar aseza pe faldurile rochiei ), nu mi-am dorit sa fiu nevasta care-si asteapta sotul cu mincarea calda , nu cred ca as fi facut fata unei casatorii cu copii si soacra si cu un sot care sa-mi rupa nervii ….nu fac revelioane si Craciun si Paste cu neamuri si cu mese intinse , nu-mi doresc  sa-mi spuna cineva in fiecare dimineata “te iubesc’( si dupa ce iese pe usa sa o sune pe cealalta!)…nu am vrut niciodata sa fiu “cineva” ,sa fiu O Doamna .…nu am vrut nimic din toate astea pe care intr-un fel sau altul ti le impune societatea …am vrut altceva …am vrut sa nu  fiu degeaba pe lume , sa nu fac umbra  pamintului degeaba, sa-mi aflu rostul si sa traiesc pur si simplu fara teama ca ceva jenant o sa ma ajunga din urma sau o sa-mi fie rusine de ceva ce am facut –sau nu am facut la un moment dat …am vrut- si sper ca inca mai vreau –sa aflu si la 50 de ani ca sint vie …ca-mi permit luxul sa iubesc , sa sufar , sa aleg , sa plec sau sa ramin …

Sint  un om care nu poate si nu vrea sa se alinieze , nu vrea sa depinda de nimeni , nu vrea sa depinda de un om , de un barbat ,de o femeie  ,de cineva ,oricine ar fi el ,desi nu sint o singuratica , mi-am impus dupa multe suturi –ma iertati! in cur de-am cazut cu fruntea de podea sa nu mai astept nimic de la nimeni si in general sa nu mai cer nimic de la nimeni …(mama, ce rau suna ..nu e chiar asa rau cum pare!)  ..e urmare a ceea ce incerc eu  sa impun in viata mea – prea ne cramponam unii de altii , prea ne obligam unii pe altii  ,prea cerem mult unii de la altii , prea ne punem poveri unul altuia fara sa ne gindim o clipa cum ar fi daca eu as fi in locul celuilalt…Il  iubesc de mor , ma gindesc ca nu stiu cum ar fi fara el , cind il vad in casa , cind intra si toate animalele mele stau gramada pe el –atunci stiu ca el e …. ma uit la el si nu –mi mai pun intrebari dar nici vise nu-mi mai fac …nu ma gindesc la ziua in care va pleca sau daca va pleca …jumate din mine e pregatita pentru tot –mai ramine sa negociez cu cealalta …cit o sa ma iubeasca si o sa aiba nevoie de mine –ma va gasi..cind o sa simt ca vrea sa plece –o sa las usa descuiata sa plece linistit ….am mai trecut prin asta- stiu cum sa ies ! Si acum cineva o sa zica”aha !!gindesti negativ! De ce ti-e frica nu scapi -!pai nu i-e frica –asta e ! nu mi-e frica …si daca mi-ar fi ii dau doua parechi de palme ei , fricii  ,si o trimit la culcare …asta e libertatea mea si libertatea lui …intr-o zi povestile de dragoste se termina ..si daca nu mai e ceva acolo care sa-l tina linga mine cind nu-i mai tremura inima …ce sens mai are ?

Poate trebuie sa ajungi la 40 de ani asa inct sa-ti permiti luxul acestor momente de luciditate in care sa spui-asadar cum stam ?Cind aveam eu 14-15 ani si ma gindeam la 40 de ani mi se parea ceva atit de indepartat incit era sinonim cu batrinetea …eh ..iata…40 si …sa te vad !pai…nu am murit …si am senzatia ca sint mai vie si mai patimasa si mai dezinhibata la la 20!si libera! Foarte ciudat- eu mi-am cistigat o libertate de vreo 3 ani  incoace pe care nu am avut-o sau nu am constientizat-o niciodata si stiti ce e ciudat? Mi-am luat-o  ca pe ceva al meu atit de personal incit si cea  mai mica aluzie care ar putea sa-mi tulbure habitatul meu de cocostirc singur ma irita si devin nesuferita!  Si recunosc! Mi-am facut si imi fac o lume a mea in care incap prieteni adevarati –oameni pe care ma bazez si care se bazeaza pe mine, eu nu  am relatii de prietenie /convenienta cu lumea – cind ceva scirtiie ma retrag eu discret …

Sint poate ciudata –asa mi-a spus un prieten , unul care m-a si determinat intr-un fel ,sa scriu azi! Nu puteam sa plec de acasa zile la rind –“ ea e  mai ciudata , ea cu ciinii ei ..” asa era !nu o spunea cu rautate , era un fel de neputinta , ii e drag sa mergem impreuna in vizite , la prieteni de-ai lui care nu ma cunosc  si eu ma cam fofilez , nu sint asa …de mers ..de iesit … ma stingheresc  oamenii  importanti pe care nu-I cunosc , cu care nu pot sa fac o gluma …El e la Fundeni – nu are rost sa scriu si diagnosticul ,nu se duce nimeni acolo asa …pentru o vizita de curtoazie   …e prieten cu  mine de multi ani ; odata l-am iubit ( el zice ca si el  m-a iubit ) dar fiecare a luat-o pe un alt drum ..acum sintem prieteni buni de tot , aproape frati si-mi cam tremura inima pentru el si tot ce pot sa fac e sa ma rog sa fie bine …e un om bun , e un baiat de treaba , e un tip cumsecade –si eu si altii am mai avea nevoie de el …m-am apucat  sa scriu cu gindul la el –ma stie de la 19 ani , intr-un fel m-a crescut ; fara sa stie mi-a insuflat un tip de discernamint  in a-mi alege barbatii si  a fi foarte atenta si pretentioasa vis -a -vis de cine e in preajma mea ; mi-a insuflat asa un aer de independenta si de forta incit in perioada in care aceea, cind abia intelegeam ce e cu mine pe aici aveam senzatia ca pot rasturna muntii …!cu el …linga el …asa am crescut ..si acum mi-a venit mie rindul sa-I fiu munte …

Am o casa plina de pisici-;mi-au pierit ciinii pe rind , mai am una mica dar nu mai am dulaul mare; am pisici de la care si primesc liniste , tandrete .,caldura respect , intimidate ….v-am zis ca nu-s normala ; respect dreptul fiecaruia dintre noi de a iubi ce vrea si pe  cine vrea –anormalitatea asta a mea ma tine vie si frumoasa …pentru ca va mai rog odata sa-mi iertati aroganta am patruzeci si ..de ani si arat al dracului de bine !sa nu aud  ca sint grasa –nu am fost slaba niciodata , fac eforturi sa nu ma mai ingras-deci sa nu va prind  cu “ daca ai mai slabi…!e ca si cum i-ai spune orbului”ba , tu stii ca esti orb?” am o veste STIE!!!si  i s-a spus atit de des incit cred ca de-al dracului s-a orbit! Si eu stiu ca am niste kg in plus dar daca eu reusesc sa pun si zimbete …se zice ca sint mai breaza !Arat al dracului de bine , sint de o liniste si o luciditate cum nu am avut niciodata , am liniste si flacara deodata, nu mi-e frica de nimic din ce ar putea fii si ceea ce mi se pare culmea arogantei –desi am zile cind imi place cum arata fata mea nemachiata ,inca am putere sa rid de mine si de prostiile mele  si de iesirile mele !

Nu incercati sa gasiti firul …nu are! Am avut o zi in care m-am ingrijorat –problema inca exista , e la Dumnezeu in audienta si noi zicem ce am invatat “Dzeu cu mila lui’!..si ca in toate momentele mele de tacere am inceput sa ma caut si sa  ma gasesc , sa ma intreb ce mai fac ….sint bine !nu m-am schimbat –sint la fel de nebuna si de pasionala si linistita sau apriga ori very exciting-cum zice americanul…si inca mai am forta sa ma lupt , rabdare sa astept , curaj sa incep, determinare sa nu ma economisesc,ratiune suficienta cit sa nu ma risipesc …si speranta ca intr-o zi ….si in ziua aia eu trebuie sa fiu gata!  Pentru ca , asa cum zicea frumoasa din film “Si miine e o zi”!

Am crezut mereu intr-o iubire totala , o iubire egala care sa creasca si sa  ne creasca pe amindoi ; am crezut  intr-o iubire care  ne innobileaza si  ne implineste vietile –cu  zile de gratie si cu zile strigate cind te gindesti cit de nebuna ai fost …cu zile care nu seamana, cu bucurii nesperate si  intimplari menite sa-ti dea  siguranta ca nu esti singur , ca orice ar fi ,cineva din lumea asta e cu tine,  al tau , mereu al tau …si de aceea ne  trezim spunind  instinctiv “  ,iubitul meu,  al meu…eu inca mai cred  in clipa in care stii ca el e acela ; in clipa aia , din clipa aia , inima ta nu-ti  mai apartine  ..e ca si cum ai renunta la ea si i-o faci cadou …ce frumos suna , nu ? iubirea mea , dragostea mea ,jumatatea mea …e ca mine , e exact ce-mi lipseste ..nu asa ne-am gindit  de cite ori ne-am indragostit? O data sau de mai multe ori , sperind mereu ca de-acum , gata! l-am gasit , el e … pot sa ma concentrez la linistea universului si eventual  la salvat ceva –o balena, o stea …Am crezut mereu in iubirea totala si inca mai cred desi s-ar putea sa mor cu profunzimile de git , desi ma lupt cu mine sa nu mai par dracului nici asa puternica  si nici asa intangibila …Si acum cred ca undeva in lumea asta exista cineva care ar fi trebuit sa ma gaseasca -nu m-a gasit , sau m-a sarit la rind cu ochii dupa  vreo slabanoaga cu parul cret …o sa mor asteptind sa dau din toata bucuria si dragostea pe care inca le mai am –noroc ca mai apare cite un ciine sau vreo pasare  prapadita altfel ar trebui sa se inventeze donarea pe vena , odata cu singele….

Poate ar  trebui sa spun ca nici nu conteaza  daca vorbesc  despre  mine sau despre  cineva  anume , m-am prins eu ca indiferent cit de desteapta si de puternica esti …cind vine chestia aia care iti indoaie genunchii …gata !s-a terminat!sau abia a inceput! te timpeste total  de nu mai stii pe unde mergi , nu mai stii daca ai mincat sau nu , mergi ca toanta pe strada si zimbesti asa , din nimic …simptome de boala nene , o boala care –ti rasuceste stomacul si te  arunca in aer …o boala care e de fapt motorul existentei! nimeni nu poate trai fara iubire !trai – nu supravietui !stiu mame minunate care recunosc cinstit ca nu si-au iubit barbatul si nici nu l-au inselat dar si-au facut datoria ..as fi vrut sa pot sa le spun cum e sa iubesti  pina te doare inima ,  sa te uiti la el cind doarme ca un copil , cind te trezesti si il invelesti , cum e cind stam amindoi in pat si ne bem cafeaua de dimineata-mama , ce lux!sa le spun cum e cind te tine de mina si tu  mergi mindra , ingimfata , cu privirea dreapta –ia uite ce mindrete am !poate nici nu e mindrete dar e al tau si tot ce e intre noi ne face unici !si uneori singuri in univers! e cineva care nu simte la fel ? nu cred !Sigur vine o zi cind unul tradeaza ; si pleaca !si peste niste timp –ani de regula ,isi ia inima in dinti si –si cere iertare …il ierti si mergi mai departe !singura !sau cu o alta poveste de iubire !mai frumoasa si mai puternica poate …sau nepotrivita …Cind scriu asta imi vin in minte imagini cu mine care parca orbecai cautind in bezna …asta imi vine in minte cind realizez cit de orbeste ne cautam , si dupa ce ne gasim ,in  loc sa ne respectam libertatea  si emotia  si trairile care ne vitalizeaza, ne agatam unii de altii cu indijire , tinind cu dintii de celalalt(cu un copil nedorit , cu o avere care trebuie sa ramina in famile , cu orice pret …) uitind cu desavirsire,ca indiferent de ce cont ai in banca ,ce masina sau haine  ai pe tine singurul moment de comuniune totala e ..fara nimic …doar tu si el si  cita iubire si chimie avem …cita ne-am mai permis sa avem.

Indiferent cit o sa ma cocoseze batrinetea(desi  nu cred ca-i da mina  sa-mi faca vreo vizita in curind –nu de alta  dar  sint intr-o perioada in care–mi pleaca mina si-i invinetesc  ochii!!)nu o sa renunt la visele mele si la linistea mea !o sa continui sa cred  ca iubirea e  intreaga ,asa cum trebuie  sa fie ,  fara jumatati de masura , ca daca va fi sa vina o sa vina  , si o sa -o astept fara ca in timpul asta  sa incerc in vreun fel sa –mi tin viata in loc ..ca poate si aici gresim ..fat frumos vine si pleaca , dupa legea lui , viata  isi vede de drumul ei ..daca se intimpla ca bietului cal pe care vine el , frumosul din poveste ,sa  i se faca sete si de dupa coama lui stufoasa fat frumos  o sa zica waw! bine  !!aducem niste jaratec , resuscitam  voinicii si ne cladim   iubirea ..!Daca ne gasim putere sa asteptam cu ochii larg deschisi ..o sa reusim sa  ne trezim si  sa vedem cu adevarat ce e de vazut ,sa traim dracului fara nostalgiile pe care singuri  ni le legam de noi ca pe niste tinichele menite sa ne aminteasca te miri  ce timpenii …daca reusesti sa treci , sa le uiti , sa le arunci la cos , sa le dai undeva intr-o ripa , nu stiu …sa te reconstruiesti si sa-ti ramii credincioasa tie si sufletului tau …eu zic ca poate ne iese !ce ? sa traim !!bine – nu cum zicea bietul basescu –bine in linistea din capul si din inima ta! ! de ce? Pentru ca nu trebuie sa  pun presiune pe el sa –mi promita (si eu sa fiu sigura!) ca el va fi linga mine cind voi  imbatrini!sau daca el se va cocosa linga mine !Stiu , trece vremea si oricit de tare esti ,tot ti se strecoara asa in suflet (daca o lasi)o teama mica mica  de tot ca un fir de ata “ si daca”? si daca ……iubesti pina la ultima ..strigare si traiesti!si te bucuri de ce ai –daca te uiti cu atentie o sa gasesti ceva mic de tot care sa-ti faca bucurie si sa -ti aduca liniste si un tip de confort pe care tu singur  ti-l construiesti in timp ca pe o casa durabila ! Se schimba lumea si noi nu avem de ales-ori tinem pasul cu ea si nestatornicia ori pierim cu sufletele stinse…la vremuri noi- arme noi …mai inventez ca nu stiu altfel cum sa explic ;avalansa de iubiri aprinse si secate asa iute si prapadul din urma ma pune pe ginduri …si de aia zic –sa nu mai pirjolim pasunile ori sa otravim fintinile cind ne retragem –un pic de intelepciune si  lupta cu tine s-ar putea sa aduca mai multe izbinzi decit o razbunare iute si lipsita de satisfactii ..si  cind pradatorul se intoarce si-si pune cenusa in cap o sa ai  surpriza sa constati ca nici macar nu te bucuri –dimpotriva …incerci sa-l ridici de unde e cazut … pare de necrezut dar asa se intimpla cel mai des …de unde vine asta ? din iubirea totala , fara rezervea , rasplatita cu palme peste ochi , reprosuri, vini false ,lacrimi multe pe care le usuca timpul…dar dupa toate astea  vine o vreme cind incepi sa te ridici, sa te cresti si devii ingaduitoare pentru ca te lupti cu tine sa ierti , sa intelegi  si devii mai inteleapta si mai buna …cu tine , cu lumea …cu tot !abia acum vorbim de ceva ce seaman a gustul victoriei-asupra ta si felului in care ai hotarit ca vrei sa fii …si asta nu -ti iese asa , din prima …dar cind incepi sa te simti altfel abia atunci intelegi ce inseamna ” sa cresti spiritual” !si devii alta si incepi sa te intelegi si sa-ti placa de tine -cu toate ale tale ….Si poti de aci sa pui punct si sa o iei de la capat!mereu !

Am intrebat-o adeseori pe mama , cind nu intelegeam eu cum functioneaza cite un cuplu  de ce unul e asa si celalalt e altfel ..si mama mi-a spus  ca “da Dzeu un bou si-o belea –sa traiasca si ala pe linga ala !” …si uite asa m-am ales si eu cu o grija –sa ma intreb  de fiecare data  cine e boul si cine beleaua!

Ma intreb uneori daca chiar totul e previzibil sau mai e loc de schimbari naucitoare?? Ca asa, intre ele ,sa apara o situatie care sa aduca a surpriza am mai intilnit dar schimbari care sa ma surprinda cu adevarat-nuu…e putin descurajant sa stii cam in directie vor evolua lucrurile …stiu , ati putea sa-mi spuneti ca e vina mea , ca ma gindesc  intr-un fel  la ele doar ca eu nu ma gindesc musai  la niste evenimente-ci la oamenii  cu care intri in relatii de tot felul ..rar mi se intimpla sa ma insel …rar … am inceput sa ma detest pentru ca dupa 2-3 intilniri(cel mult) stiu incotro va evolua povestea respectiva , stiu ca nu va iesi nimic bun ,ca e pierdere de vreme …asta nu inseamna ca privesc cu superioritate orice inceput , ca ma cred ruda indepartata a lui Mafalda…

La inceputul  anului am avut parte de ceva  ‘actiune ‘de nu mai intelegeam nimic; a fost mai intii un telefon pe care nu l-am asteptat niciodata , nici macar in gind ,caruia i-am raspuns cum nu credeam  ca o sa fiu in stare . A urmat un alt telefon care ma chema sa fac un proiect pe care il aveam demult  in minte  ,pentru  care mi s-a promis libertate  deplina …Dupa primele discutii m-a fulgerat un gind” e prea frumos sa fie adevarat”! Asa a si fost ! “era prea frumos –si incredibil de greu de facut –si , evident! a murit la fel de spectaculos cum a debutat… Ar fi poate necesar de mentionat ca libertate am avut dar ajutor…si sincer ,a fost poate una din putinele dati cind am simtit o usurare ca demisia mea a fost generata de ceva ce deocamdata nu avea solutie ,nu pentru ca eu am obosit sau mi s-a urcat la cap …(asta cu urcatul la cap e boala grea in meseria asta care te oblige sa fii in fata si-ti creeaza timpita senzatie ca esti cineva !!  dar asta e alta tema si intr-o buna zi o s a-mi iau inima in dinti si o sa vorbim deschis  si despre asta –sau cum o vad eu!) Si a mai fost ceva –nu dau nume dar e disperant sa lucrezi cu oameni care cred despre ei ca stiu lucruri , ca sint capabili sa faca muuulte deodata , ca se poate  oricum …si cind ai mai multi sefi din astia  care iti spun ca se poate sa faci asa, televiziune pe genunchi , ca poti sa centrezi  si sa dai gol cu capul , eventual! te  ia o disperarea  vecina cu nebunia …Sigur ca eu m-am imbogatit , mi-am demonstrat  mie ca pot munci 12 ore pe zi, ca pot sa fac –cu  doi oameni foarte buni -emisiune intre reality  si film ..a fost o  cu adevarat  o nebunie dar in timpul celor trei editii-ca atita  a durat – ma intorceam catre Daniela (Daniela Iliosu prietena mea de 10 ani care a fost si producator  la emisiune si care a muncit 7 zile din 7 cu stat noaptea la montaj pina in “buza emisiei’!”)si-I scriam cu scrisul meu mizgalit intre doua priviri”indiferent cit de mult ne-am chinuit – Merita”! A meritat si as lua-o – miine de la capat–dar asta e déjà alta poveste ..ce e relevant aici e–ca desi am simtit ca e prea frumos sa dureze si sa creasca asa cum visam eu  , m-am indirjit si m-am luptat ca –mi iasa …si cit am putut ..cind nu mai depinde de mine …e o intimplare  una din cele multe in care m-am aruncat cu tot ce am , cu tot ce pot  pentru un vis ..poate  suna  pretentios  dar sintem si asa vai de noi , ingropati intr-o realitate  din ce in ce mai trista si mai degradanta si mai vulgara si ma gindesc ca pot sa-mi asum aroganta de a visa …chiar si cai verzi pe pereti …

Asta e un aspect mic din tot ce intilnesc si simt …ma enervez ca ma vad cu tot felul de oameni care imi propun proiecte si ceva din mine suna clopotelul de alarma – nu pot sa-l ascult , nu pot sa devin cinica si neincrezatoare , nu stiu daca sint in stare , nu stiu daca urmatorul animat de intentii bune merita sa-si ia o pereche de palme din prima doar pentru ca inaintea lui persoane  “respectabile “ mi-au tras niste tepe de nu m-am vazut …

Ma tin de mult  sa  scriu despre perioada aia dar mi-am luat asa o  pauza mare pentru ca , cinstit , sint si eu om si am si eu colti…am asteptat sa intre la loc , ca la vampirii la care se uita Andreea mea , sa pot sa fiu obiectiva;  sint cinstita si recunosc  ca m-a luat asa o nemultumire vecina  buna cu depresia  la gindul ca , in alte circumstante , proiectul meu ar fi fost bucurie pentru oameni care nu-si mai pot face demult asa bucurii , evenimente in toata regula pe care eu le puteam genera ,doar pentru ca aveam o camera de filmat si o televiziune dispusa sa faca  altceva decit “ce se cere”…!dar, cum zice o prietena buna, macar am incercat …

Si mai am ceva ce trebuie sa recunosc, apropos de “spaima “ mea de previzibil … si in restul relatiilor  incepe sa ma bintuie ca o premonitie  ca ,gindul  mai devreme sau mai tirziu , prietena/prietenul de acum , pus intr-o situatie anume se va rasuci  si  o sa vad ceva ce nu-mi doresc …am trecut de prea multe ori prin asta  si din pacate rar m-am inselat ..am incercat si mi-am impus  un fel de a ignora  semnalele de avertizare , mi-am reprosat mie ca merg prea pe instinct si nedreptatesc pe cineva …e trist al dracului cind desoperi ca nu te-ai inselat …ce -mi da senzatia de neputinta (despre asta am vorbit acum ceva timp cu o prietena care imi spunea fix  de teama ca toate relatiile sint previzibile ..deci nu ma bintuie doar pe mine!)!!)e ca si cu barbatii e la fel ..imi pare  rau ca-i ghicesc asa repede , asta nu inseamna ca nu mi-am luat-o si nu continui sa-mi iau si eu meritate  palme de la viata (intotdeauna , dar intotdeauna  ne indragostim de cine nu trebuie , renuntam la cine ne iubeste , ne intoarcem catre cine nu mai merita a doua  sansa..)dar mi le incasez si ma gindesc  unde si ce mai am de indreptat….daca cu barbatii mi-am descoperit o generozitate si o intelegere de care nu ma credeam in stare (toti ‘ fostii ‘ sint cumva in preajma mea , se stiu , asta e , asa a fost sa fie dar intre noi e limpede ca orice ar fi putem conta unii pe altii!  )cu ele ..nu cred …poate tocmai pentru ca mi-am ignorant alarmele si mi-am pus sufletul la bataie …

Astept , cum ziceam mai la inceput … astept sa se schimbe ceva …ceva ce poate sa-mi ia de pe umeri senzatia ca nimic nu ma poate lua prin surprindere ..si cind se intimpla sa fie cu adevarat , nu asa ,apa de ploaie ..nu de alta dar m-am saturat sa-mi spuna mama ca ma leg de toate ragaliile ……

Nu am fost niciodata un om bogat – in bani – zic! Am avut perioade cind am cistigat mai bine decit restul lumii, dar nu  atit de multi pe cit s-a spus! Nu am masina, nu am bani in cont , nu am casa – stam intr-o casa inchiriata – si nu mi se pare chiar o drama ca nu le am! In mintea mea sau cu voce tare am facut un fel de intelegere cu Dumnezeu – l-am multumit ca imi da atita putere, incit sa nu tinjesc dupa prostii, dar ca il rog sa aiba grija de ai mei! Ne tinem amindoi de cuvint – multumesc Doamne! – si promit sa nu ma las dusa de val! Si sa-I fiu recunoscatoare ca sint bine – atit cit se poate de bine pe plaiurile mioritice – ca altele de unde!?

M-am implicat asa cum am putut sa adunam bani pentru Florentina Vana – un medic rezident de 27 de ani, care are inca nevoie de bani pentru o operatie pe creier -vindecarea e posibila – ne trebuie doar bani! E greu, ca acelora care ar putea sa ajute nu le pasa si ca de fiecare data tot cei cu bani putini au impartit din putinul lor cu colegii Florentinei! E ceva nou in ce va spun? Ma tem ca asa a fost si asa o sa fie mereu, dar cum nu avem de ales trebuie sa ne  descurcam singuri! Noi intre noi!

Pentru asta am  facut un drum la Craiova – de unde am plecat in 1990, pentru ca prietena mea –de 4 ani –s-a combinat cu baiatul de care imi placea mie, si cum locuiam in casa ei …m-am intors in Bucuresti, m-am reparat sufleteste si am pornit din nou pe un alt drum!… Am avut ceva emotii – m-am tot gindit la oamenii din Craiova pe care i-am iubit mult – actorii papusari de la teatrul de papusi, de care nu am reusit sa dau – am stat 2 zile si au fost cu totul socotite pe evenimente-, la actorii din National, cu care nu am reusit sa ajung la cafea – nu ni s-au pupat programele, ca ei repeta in draci – ma gindeam cum sint, cum arata, daca o sa-i mai recunosc… M-am vazut cu alti prieteni si da, pe ei i-am recunoscut! Sint la fel, doar ca au albit un pic, insa ochii au ramas la fel-vii si luminosi, au inca  vise pe care si le indeplinesc incet, au  dorinte mici care par mari odata ce se materializeaza…Am intrat in filarmonica unde am vrut sa ma angajez pe vremuri – in cor! Am fost socata de cit de frumos arata locul, dar si de cit de frumos m-au primit! Erau in repetitie, eu am vrut sa le dau niste pliante cu Florentina – si ei s-au chemat unii pe altii sa ma vada, am schimbat carti de vizita…am aflat ca ei vin si cinta in concerte cu Tudor Gheorghe …ce lume frumoasa! As minti daca nu as recunoaste ca nu m-a magulit atentia lor, prietenia oamenilor de pe strada care luau fleyer-ele si-mi multumeau …

Am facut spectacol de stand-up in 2 cluburi – a fost frumos, au fost multi tineri, majoritatea –au ris au vorbit …dupa spectacol au venit pe rind, ei sau ele, sa-mi spuna ca s-au regasit in ce am spus, ca i-am razbunat ….

Am stat intr-o camera de protocol in caminul de rezidenti – ce frumos a fost!!! Am vorbit pina in zori, am mincat la 4 dimineata prajituri si rosii si brinza pe o noptiera, am ris ca nebunii pe strada pustie cu urna cu bani in brate, am numarat bucurosi banii –fiecare leu conteaza!

A fost poate unul dintre momentele in care mi-a parut rau cu adevarat ca nu am bani multi , sa-i pot da Florentinei, Ioanei, lui Dax … Da, stiu, pare ipocrizie sa spui ca nu-ti prea pasa de bani – eu pot sa spun ca nu tinjesc dupa ei, ca vin intotdeauna la pachet cu ceva – cu o nefericire, cu o drama, cu o neimplinire… Poate se vede prost de la mine povestea asta cu bogatia, poate sint modesta si fara ambitii – habar nu am! Stiu doar ca drumul si intilnirea asta m-au facut un om bogat –am simtit ca oamenii aceia pe care nu i-am vazut niciodata cereau ajutor pentru colega lor si eu m-am dus sa-i ajut, s-au purtat asa de cald si de frumos cu mine, ca nu-mi mai venea sa plec! De fapt, ne-au escortat pina la iesirea din oras – ca pe vedete…

Cu bani sau fara continui sa cred ca adevaratele averi sint oamenii care ne iubesc si care ne lasa sa-i iubim, care spun “am nevoie de tine “! Si tu ramii sa ajuti, oamenii care raspund la telefon si te descurca, chiar daca sint in concediu si nu ar mai vrea sa stie de nimic, oamenii  care te iubesc fara sa stii de ce… Oameni care rid si se bucura cind te vad… oamenii aceia care se uita in ochii tai si te lasa sa te uiti in ochii lor, si-n sufletul lor, si intelegi ca uneori poate fi posibil …orice!

Nu am tinut post!nu tin post niciodata asa  a la long  ca nu sint in stare!uit sau poate sint doar neatenta , habar nu am ..poate pentru ca mama m-a invatat asa de bine ca nu e esential sa te abtii de la mincare dar sa ai  liber la restul!mama nu ne-a obligat niciodata sa tinem post – asta e o chestiune si o optiune personala a ta cu Dumnezeu! Mama da , ea avea  aceasta tarie –sa ne faca noua copiilor carne pe gratar si ea minca ciorba  de praz cu zeama de varza…nu tin post dar nici nu fac bravada cu asta –ma rog doar sa nu-mi  dea  Al de Sus una peste ochi sa uit sa mainc citeva zile la rind …Nu stiu ce m-a stirnit …poate  in fiecare an ne invadeaza o avalansa de domnite care mai de care mai pocaite care tin post ..si vin cu pleasca  colorata in par si povestesc cum da , au tinut post si de, si de ..da ..siguur !!mai nene nu va e rusine ?nu , se vede treaba ca nu !

Sa ma iertati daca ating la coarda sensibila pe cineva dar eu  am dezvoltat asa o atitudine de respingere fara drept de apel cind aud de femei care da , tin post, merg la biserica regulat …stiu pe cineva din categoria  post –si uneori post negru ( pe mine  pe la  doua ma ia un lesin si o durere de cap de nu nimeresc nici apa!), merg la biserica , regulat chiar , genul care sta la coada la moaste 8 ore, fara sa o treaca nimic…si in timpul asta ii tragea afacerea de sub picioare cuiva care ii intinsese o mina !persoana a devenit  istorie pt mine si nu reusesc de ani buni sa-mi duc gindurile in alta parte cind in jurul meu aud marturisiri  de genul “nu maninc azi , nu vreau sa-mi faceti fotografii , eu nu vreau sa fiu in fata , eu stau asa , mai in spate ..’bulshit!exact asta vrei  …mi-e o sila imensa de ipcrizia si minciuna si prefacatoria trimbitata modest …

Repet …eu nu sint in stare…ii admir din toata fiinta mea pe oamenii care reusesc  sase sapatamini sa tina post –si stiu si din astia- sa nu –si doreasca sa guste macar; si cind ii vezi cita tarie isi primesc  de Sus parca iti vine sa incerci sa schimbi ceva … si cind ii vezi ca fac eforturi sa nu atraga atentia asupra lor ca tin post-stiti cum e sa pleci in concediu in post? Pai nici nu ai ce minca …si in loc sa auzi vaicarelile de genul “aoleo!pai eu tin post !ce mincam aici ? “ isi rezolva si asta intr-oo discretie totala sa nu cumva sa strice bucuria celorlati …

E Joia mare …nu aveam de gind sa scriu –aveam alte planuri –mai am cumparaturi de facut , de gatit ..a inceput sa ma doara fizic ipocrizia si  nebunia in care se traieste  zilele astea  ..felul in care facem din Sarbatoarea  Invierii Domnului un prilej de sa bem si sa mincam de parca mincarea se sfirseste peste 4 zile ..am vazut numai miei zilele astea –sint asa de frumosi(nu maninc miel !nu cumpar miel!nu tai miel/ied!)citi din oamenii care uita ingrijorati ca se scumpeste carnea de miel  stiu ce inseamna un miel taiat? Citi dintre noi stiu ca tocmai de aia a ales mielul sa fie sacrificat –pentru ca e blind si pentru ca asta trebuie sa ne aminteasca de suferinta si de sacrificiul lui Hristos ….pentru ca e asa de dureros sa tai un miel si sa-l maninci … Nu a incaput in mintea mea niciodata imaginea  asta –sa vad un miel si pe  urma sa maninc din el …nu pot!Asta nu inseamna ca eu spun ca de Pasti trebuie sa maincam azima si ierburi amare ca sa ne amintim cum a fost si sa nu uitam! Imi doresc doar sa nu ascundem Sarbatoarea Invierii sub o masa plina de mincaruri !Mi se pare un prilej bun sa incercam sa nu ducem in derizoriu lucrurile cu adevarat importante din viata!

Dincolo de retinerea de la mincare sint insa multe …cum ar fi sa nu vorbesti de rau un coleg ca nu stii cit rau ii faci , sa nu minti ca nu stii –cind tu stii ca ceea ce ascunzi  i-ar putea fi de folos cuiva, sa nu te gindesti doar la tine si sa  dai si celui care nu are …nu-I greu sa dai cind ai , e greu sa dai nu ai-spunea cineva …” pune Doamne straja  gurii mele ‘-parca   asa scria pe undeva in biblie- diplomatia cred ca de aici si-a facut ucenicia .. ..dincolo de perceptele religioase toate aceste lucruri sint esentiale in convietuiea in societate …sau macar la modul ideal ele trebuie sa existe …

Nu stiu cita lume intra si citeste ce mizgalesc eu pe aici- am mai spus ,scriu mai rar , nu –s blogger , sint o femeie care si-a gasit o modaliatate de a spune lucuri ..si atit …prin urmare nu dau lectii , nu tin morala –scriu pur si simplu cu speranta ca vom reusi sa ne bucuram de Sarbatoarea Pastelui ,sa apreciem din toata inima tot ceea ce s-a facut pentru noi;  si cind scriu asta ma gindesc si la mama care mi-a crescut in suflet respect pentru tot ce e viu , pentru tot ce primesc , pentru tot ce sacrifica cineva pentru mine , respect pentru darul pe care mi-l face cineva…respect pentru om ,pasare , miel –viata! Si tot ce face ca ea sa existe!Si ma gindesc la tata de la care am mostenit si “parinte , nu oala  cu laptele-faptele ‘!si dragostea fata de animale ( tata nu si-ar fi pus un polonic de ciorba singur dar cind a imbarinit Cuta-asa il chema pe corcitul din curte!-tata ii facea orez cu lapte!)

Va doresc din toata inima mea sa aveti sarbatori cu oamenii pe care ii iubiti ,pentru care ati facut sacrificii sau care fac sacrifii pentru voi si sper sa prindem si Pastele viitor  sa ne  facem niste inventare, sa ne verificam cit si cum ne-au intinerit inimile !

Cind am vazut-o prima oara – sa tot fie vreo 10-12  ani- era medic la o clinica veterinara din Drumul Sarii! Nu –mi mai amintesc cu ce catel m-am dus acolo si nici prin ce concurs de imprejurari am ajuns asa departe de casa mea – locuiam in Colentina – dar pesemne ca atunci cind trebuie sa se intimple ceva se intimpla pur si simplu si tu intelegi muult mai tirziu de ce !!! Imi amintesc halatul ei verde si mai tin mintii papucii albi cum au medicii ; mi-a ramas in minte parul roscat  impletit intr-o coada lunga pina la mijloc si fata rotunda luminoasa plina de pistrui!!Nu-mi aduc aminte cind am inceput sa ne imprietenim- a trecut mult de atunci si tin minte doar ca era buna si blinda , ca se purta frumos cu toti pacientii… intre timp am inceput sa tot adun amariti si m-am tot dus la ea …stia ca lucrez la teatru si am vazut-o ca uneori facea ce-i statea in puteri sa nu mi ia bani – mai ales cind ma duceam cu vreun necajit gasit pe strada …

Nu-mi amintesc exact cum s-a construit prietenia dintre noi, cine a avut primul incredere, cine a intins mina calda si binevoitoare ;stiu doar ca am ajuns sa vorbim despre lucrurile dureroase din vietile noastre , ale mele mai ales, dureri despre care nu am putut vorbi niciodata cu altii!!!  Cineva imi scria zilele trecute ca toate prieteniile au la baza un interes!! As fi vrut sa–i spun ca nu a intilnit oameni  adevarati si asta i-a murdarit gindul dar sper  ca va citi postarea si o sa ma creada pe cuvint ca oamenii care se  imprietenesc fara nici un gind ascuns exista! Sint putini dar sint! Asa e Daniela !! Nu a avut niciodata nimic de cistigat din prietenia cu mine – dimpotriva ! am plins pentru oamenii sau animalele pe care i-am pierdut si intotdeauna discutiile cu ea m-au facut sa ma vindec – ea m-a face sa caut eu in mine solutii si sa  pun totul in ordine ! sa nu  va imaginati ca stam de vorba cu orele la telefon sau ca ne facem vizite care sa intretina prietenia!! Nu e nevoie de asa ceva ! Ea nu are timp! E vesnic la facultatea de  medicina sau pe drumuri la animale  bolnave sau paralizate care nu pot fi transportate , cu clestele de taiat unghii si un arsenal de medicamente intr-o geanta mare pe care o cara in mijloace de transport in comun – cind nu poate Cornel –sotul ei care e tot medic veterinar  cardiolog , sa o duca unde are treaba ;ne vedem cind se poate si imbinam utilul cu placutul- mai deparazitam un catel si o pisica si intre ele vorbim un pic de ale noastre!! Atit!

Vine  cind poate si cind nu poate ea stie cum face dar nu te lasa; nu mai are parul lung, e vesnic obosita- ea nu se plinge niciodata dar se vede ca doarme  putin si munceste mult; nu e proaspat iesita de la coafor dar nu pleci din cabinetul ei cu ciinele care are paralizie a muschiului faringolaringian fara” facem tot ce e omeneste posibil si ne  rugam la Dumnezeu!”Raspunde cu blindete la toate telefoanele desi o pisica urla ca din gura de sarpe ca nu vrea sa-i bage pastila pe git! Cu aceeasi blindete linisteste un stapin pe care il aud plingind din telefonul ei ca animalul nu mai vrea nici apa ; fara mindrie si aroganta imi povesteste despre sesiunile de comunicari din Portugalia unde a fost impreuna cu Cornel- sint si profesori amindoi , mai si predau la facultate! Sigur ca am intrebat-o cum reuseste !” Doamne –Doamne “mi-a raspuns!

Am avut  si mai am prieteni!! Mai apropiati  sau mai ..stiu si eu …mai cu toane … tin la ei din toata inima dar Daniela e din alt aluat! Ne-a pus viata in diverse situatii – ea …as vrea sa ma intelegeti exact- ea e pe de-a-ntregul asa cum  am spus ca e ! Ea nu m-a dezamagit niciodata!in nici un fel !! am –sau am avut- oameni cu care am lucrat multi ani , foarte bine dar despre care am simtit de fiecare data cind parea ca sintem mai aproape ca o face cu un motiv!! Ca demersul respective  e cu  un rost!! Desi stiam, desi simteam – am facut ce trebuia , nu i-am spus ca stiu … mai tirziu s-a retras …nu am intrebat si nici nu intreb …pentru ca eu  cred ca e o chestie  asta cu prietenii! Cind apare o situatie in care  el , prietenul tau trebuie sa faca ceva ce conteaza sau te sprijina moral pe tine …ei bine  atunci se vede!! Apeleaza la suberfugii, nu mai raspunde la telefon , te sterge din lista de prieteni de pe FB  desi el” iti ceruse “prietenia”–habar nu am de ce  si nici nu am gind sa intreb –da raspunsuri in doi peri cind e intrebat  iar daca il pui in situatii in care ai cam depinde de el atunci intelegi si ceea ce n-a fost spus niciodata!!!asta nu inseamna ca esti suparat pe el !! nicidecum ! daca are nevoie de sprijin sint gata sa-l ofer  –atita doar ca eu stiu deja la ce usa sa nu mai  bat!

Vedeti,eu cu dna dr Daniela Braslasu nu am avut tristeti din astea! Stim cit e rana si cit e fericire in inimile noastre , o vad cind ii spun cite ceva ce ma emotioneaza pe mine cum ei -l se umplu ochii de lacrimi , cu ea nu trebuie sa umblu –cum zice mama” ca cu oua” –stiu e cacofonie dar imi place cum suna!. Cu ea nu trebuie sa fiu atenta la ce spun de teama sa nu rastalmaceasca, ea nu ma judeca , nu ma pune la zid pentru nimic, in fata ei pot sa recunosc cit si unde am gresit fara sa ma pomenesc cu o ploaie de reprosuri….cu ea vorbesc despre sperantele care nu trebuie sa moara, despre cit merit si despre rabdarea necesara pina ti le trimite Dzeu …

Am vrut sa vi-o arat asa cum e ea pentru ca asa arata un prieten! Bun de pus la rana!!Si  in  timpurile astea grele pentru noi  toti eu stiu ca si Daniela Braslasu e inca un dar de la Dumnezeu!

Am scris asta cred anul trecut-intre timp s-au mai intimplat lucruri … dureroase pina la singe pentru mine si peste care nu as fi putut sa trec asa cum am facut-o daca nu ar fi fost ea!daca nu s-ar fi uitat in ochii mei cind eram cu capul in blana ciobanului meu rapus in 4 zile de niste antigel inmuiat in carne pus de o mina binevoitoare ,daca nu i-as fi vazut durerea si disperarea ca nu mai poate sa faca nimic ….nu mai stiu pe nimeni pe care sa-l sun plingind sa-i spun …si sa mi se spuna “inghit ceva 5 min si vin ….a facut pentru mine lucruri pe care nu le-a facut niciodata …stiti cit datorez?  mult!!enorm!stiu ca ea exista si asta imi da o siguranta pe care nu am avut–o niciodata … nu as fi putut sa trec si sa fac multe din cite am reusit sa fac fara ea , fara rabdarea ei fara eforturile ei uriase fara bunavointa  ei dusa la extrem …Daniela e ca un medicament pus la timp si exact cit trebuie …nu i-am spus ei niciodata lucrurile astea , ii spun “multumesc Doamna Doctor “!si uneori o imbratisez!poate simte cit imi e de draga si cit as vrea sa-i fie bine ! sa mi-o tina Dumnezeu …si recunosc ca am atita incredere incit daca as fi nevoita sa aleg ea e unul din putinii oameni in miinile caruia mi-as pune viata!

M-am apucat sa scriu ..ca o terapie-desi mizgalesc de cind ma stiu texte care mai de care mai pline de patetism (sint patetica , recunosc !)incet , cu fraze lungi , foarte atenta la continut ,pot sa citesc de o suta de ori materialul  tot imi vor scapa niste greseli pentru ca ma preocupa ideea ,scriu ca un amator , scriu din inima si cu inima , nu m-a invatat nimeni cum e schema asta cu scrisul meserias, profi…. Scrisul m-a ajutat cind nu mi se mai oprea plinsul , cind mi se umflau ochii ca la melc si nu mai vedem  nici cu ochelari nici fara ,cind mi se umplea inima de bucurie si nu mai voiam sa-mi manifest emotia sau bucuria zgomotos….asa  am inceput in intru intr-o alta lume ..a scrisului pe blog…am intilnit oameni , ne-am imprietenit si uite asa m-am trezit intre niste fete –blogarite-pe care nu le stiu personal , pe care nu le-am citit in totalitate… le pe stiu citeva dintre ele –fete frumoase , incredibil de tinere si frumoase si cu inimi pina la cer …Una din ele m-a intrebat daca vreau sa citesc niste bloguri si sa alegem doi dintre cei inscrisi pentru o excursie la Amsterdam sau la Paris …ma grabesc sa scriu/ postez poate reusiti sa mai citi si voi din ele pentru bucuria noastra …

Am scris ultima data despre baietii de la liceul de linga mine cu care ma vad zilnic si carora sint aproape obligate sa le aud   injuraturile si  si manifestarile  care au in prim plan o anumita parte anatomica pusa cu larghete la dispozitia cui are nevoie de o porcaiala in toata splendoarea ,  cu ele ,slabe moarte sau obeze , imbracate cu niste blugi  cu talie joasa in care par niste pitice cu cururi mari  si picioare groase, cu niste gecute sutiri in care tremura de le clantane dinti din gura dar parul intins  cu placa le tine de cald pesemne ca asa se poarta , lins de vaca ,fete care tipa una la alta ca  disperatele doar doar vor atrage atentia …si felul lor incrincenat de a se alinia unei turme lipsite de frumos si perspectiva ….si descopar de ceva vreme uimita ca frumusetea e alta: ca  generatia asta nu e formata doar din ei, generatia asta nu inseamna doar ei- exista multi altii pe care nu-i zaresti in turma mai sus amintita si care isi traiesc adolescenta asa cum e ea ,fara sa vrea sa arda etape ! generatie care isi traieste fiecare clipa a vietii fara sa vrea sa fie sot la 17 ani sau mama la 13!dincolo de toate manifestarile astea descopar tineri (eu am 40 deci pt mine sint tineri!!)care isi “pierd” timpul scriind! Fac parte din alta generatie dar ma simt mai aproape de lumea asta pe care o descopar citind –cind apuc- bloguri…imi place fata asta a lumii, imi da asa o stare ca se mai poate ….ca poate nu e asa cum pare …si ma bucur din suflet  pentru ca cineva a avut ideea asta …. Mi-a placut la nebunie !!

Poate trebuia sa va spun doar ca am facut parte din juriul si ca eu am ales un bloger amuzant …nu vreau sa ma intind , poate alta data, am simtit nevoie sa va spun , sa ne spunem unii altora ca nu e toata lumea atit de inmocirlita incit sa facem sex cu profesori de 27 de ani care nu-si tin izmenele pe ei , ca nu stiu cum sa facem sa mai curatim un pic de maracini…nu stiu si ma doare inima de ei …pentru cine are ochi de citit va recomand bloguri….cum prind unul bun promit sa vi-l arat …

Asadar- http://www.blogjuan.ro/

Destinatii….Paris …Amsterdam …poate merita  toti sa-si ia iubita de brat si sa o duca la- Paris …cum  a promis ..am citit noaptea , cind era liniste , cind toata casa dormea ..am citit pur si simplu si mi-a placut ..daca as fi putut , daca as fi avut voie as fi votat un amuzant si un romantic ..m-am oprit la un amuzant …am ris si mi-a devenit simpatic, la un moment dat mi-a fost chiar mila de el –ce nebuna ..sa  vrea sa faca baie in lapte si idiotenia aia cu petalele  de trandafir … mi-am imaginat ninsoarea , gerul si el care umbla disperat dupa pungi cu lapte , care se si racesc in cada …daca as putea le-as scoate din cap imaginile astea de  doi  lei cu trandafiri jumuliti si aruncati in casa pe care apoi trebuie sa –i aduni …si se lipesc de covor…chiar cine face curat dupa o noapte de asta ?? cu ceara pe toata cada si pe  mobile ??ca sa nu mai zic de imaginile in care ea face baie in cada , de jur imprejur e plin plin de lumanari aprinse …ma gindesc ca usa de la baie e inchisa ca nu poti sa le lasi asa vraiste ..va dati cit si cum poate respira intr-o baie normala fara aerisire cu toata luminareala aia acolo ? si laptele rece care nu putea fi incalzit neam  ..iar fierbatorul pus in lapte …si tata  care a venit …vai ..iar finalul ….cu rasfatul porcului ….

Salut inca odata ideea –si dati-mi voie sa va arat  cistigatorul votat de mine !sper sa-si gaseasca o iubita mai nebuna care sa vrea sa-l duca pe munte , sa-l tina in zapda cit sa nu-i intepeneasca spatele , sa-l invite acasa la ea si sa uite ca vine bunica sa le faca de mincare si sa-i gaseasca pe jumatate goi pe canapeaua din sufragerie …si cu putin noroc cind se duc impreuna –cuplu!- la o nunta sa se intilneasca cu celalat!!!da , o fata moderna se asigura si are 2 iubiti in acelasi timp …daca mai doreste cineva situatii in care sa ne punem cistigatorul ales de mine …doar un semn si …rezolvam! Drum bun –sa ne spui daca “romantica” s-a bucurat de ajuns !’ numele lui e Radu Augustin!cautati-l – http://www.blogjuan.ro/

Am fost un copil complexat- ca sint mica, grasa urita cu sinii mari ; mergeam cocosata sa mi-i ascund , , veneam de la liceu si auzeam cite un derbedeu”ia uite ba ca tite are asta “ si imi venea sa pling…erau anii ’80 cind ma bintuia inca dna Baleanu cu matematica ei nenorocita si dna Mogut care incerca  sa faca fizica mai suportabila…cind ma refugiam in orele de franceza , romana, istorie  …nu mi-a spus nimeni ca nu sint nici proasta si nici urita, ca am nimerit la liceul gresit , ca am formatie umanista – ca trebuia sa ma duc la un liceu uman nu real ..…asa se categoriseau liceele la Tirgoviste cel putin –unul singur uman restul ..balamuc …constructii , petrol etc.. mult timp m-am gindit la ce sanse ar fi avut tineretea mea daca nu as fi nimerit la constructii ci la liceul teoretic …habar nu am …m-a salvat dragostea si increderea lor ;prof. Motoc Honorius- doamne ce l-am iubit eu pe domnul profesor pentru increderea si consideratia cu care m-a crescut in 4 ani de liceu! M-a intuit intr-un fel anume- m-a pus sa tin un jurnal intr-o luna de practica la Navodari , cu 2 clase de liceu in circa …ma chema in birou in pauze si-mi tot schimba cartile  ( el mi-a pus in mina Atentate care urmau sa schimbe lumea !); dl professor era un urias blind, cu niste cearcane adinci  care tradau oboseala dar nu l-am vazut incruntindu-se la vreunul din noi , avea intotdeauna un zimbet chiar daca te certa : dna Cosmin –mica si slabuta , excelenta profesoara  de limba franceza pe care am rugat-o cu cerul cu pamintul sa-l treaca clasa pe Dan  Stroila care se ridicase in mijocul orei si o intrebase “la ce mama dracului imi trebuie mie doamna franceza in santier”? s-a suparat , l-a  lasat corijent dar atita am rugat-o a l-a trecut( Dan repeta cu mine intr-o piesa si mi-era cam drag derbedeul!nu mai stiu nimic de el !!!)…… ; doamna Caloianu – frumoasa mea profesoara de romana care mi-a- crescut iubirea pt citit …au trecut ani multi dar ii tin minte ca ieri- eu eram un copil cuminte , vesnic speriata de materiile exacte si toceam in disperare –m-ar fi coplesit rusinea sa nu stiu cind unul din ei punea o intrebare …eu trebuia sa stiu ..si am cam stiut ..m-au iubit si i-am iubit …sint ani multi de atunci si nu i-am uitat…

Nu mi-a spus nimeni cind aveam parul pina la mijloc ca sint frumoasa  ; abia acum tirziu am inceput sa fiu atenta cind cineva imi spune asta –si tot ma duc si ma uit in oglinda si ma intreb ce am azi de ma  vede acel cineva frumoasa ?? …mi-au spus in schimb despre cit de frumoasa e o poveste de dragoste , despre cit de important e sa fii pe picioarele tale , despre ce inseamna demnitatea in viata unui om , ..profesorii mei nu s-au dat la mine , nu m-au tuns fortat , nu mi-au spus ca le le sila de colegii mei care tusesc ..

Nu vreau  sa pun pe nimeni la zid dar am fost la o emisiune  la ant 3 –si cite am vazut ….o profesoara a tuns fortat un baiat –doamna avea ea insasi  nevoie de o vizita la stilist …poate traisc eu intr-un turn si nu mai stiu  cum e… dar cum s-a ajuns aici ? nu vreau sa intru in mizeria pina la git a politicii si nici sa ma refer la ministrul cu nume funebru ;ma intreb doar daca mai e ceva de facut ? nu intelege nimeni ca toti copii astia sint cu mintile crude si derutati de atita bogatie si libertate incit o iau razna si cresc mai rau ca balariile ? ma intreb ce le seamana in inimi un profesor care nu stie cum   sa se apropie de copil … am avut-o profesoara de istoria teatrului pe dna Silvia Cucu …(ea insasi face parte din istoria scolii de teatru romanesc).am observat la un moment dat  ca nu era sala plina desi se dadea examen de licenta …iar cursul era minunat-dna Cucu stia cine a scris , cind a scris , cine a jucat in filmul omonim , cine cu cine s-a combinat …era minunata ..si totusi eram cam putini …eu indignata am intrebat-o mai catre sfirsitul anului IV cum e posibil ?? stiti ce mi-a  spus ?a ris si mi-a  raspuns – actorii sint niste copii mari ; e important ca-s talentati , ca in general actorii sint niste  semidocti , nu asteapta prea mult de la ei , cine vrea sa se instruiasca o face si fara sa vina la ea la curs ……era asa de intelegatoare si de blinda incit am inteles inca odata  ce inseamna  cu adevarat sa ai vocatie de  pedagog! Si daca ati sti pe citi ne-a salvat cursul ei …

Ma indurereaza ca trec pe linga ei si ei sint ca o turma –seamana unii cu alti in dorinta lor de a fi la fel , libertini in gesturi si-n limbaj , ma doare sufletul de ele -mici de ani dar cu tendinte de ingrasare , cu haine mulate care le fac sa arata dizgratios …stiu e complicat cu ei , si cu ele , le e capul plin de hormoni  zici sa-s turbati dar ma doare ca dupa ce le trece zumzaiala se trezesc ca nu au facut mai nimic – bacul e la doi pasi si ei nu stiu pe ce lume sint, profesorii nu mai prididesc cu meditatiile –fac si ei un ban in plus si trece si loaza pe care abia ai reusit sa o pui din nou la invatat ..plus complicatiile sentimentale care intr-un mod atit de nefericit le va afecta vietile …

Am venit de la emisiune suparata pe mine ca nu pot sa fac nimic , ca nu stiu ce sa le  spun ,cum sa le spun  lucuri care sa-i cresca frumos , sa-i ajute sa-si doreasca  sa fie destepti , siguri pe ei , curajosi ..sa le spun ca e musai sa nu se duca la scoala degeaba –asta o sa le usureze viata mai tirziu …dar pentru ca eu cred ca exista o instanta  superioara caruia I s-a spus Dumnezu –El mi-a “trimis “ ceva care mult peste asteptarile  mele .un material pe care o sa-l inserez! Uitati-va la el cu inima –m-a luat un plins cu surd cind am auzit-o pe Pam spunind ca  din pacate nu putem sa ne  tinem copii intr-o cutie pina la 24 de ani , sa-i hranim prin-o gaura minuscule –ca sa-i ferim de necazuri!  Si daca va tin curelele  ginditi-va la vulgaritatea pe care o  emana  dna Tatoiu la tv cind vorbeste despre prostiile tineretii ei si mesajul stralucit si curat pe care il aduce dna din filmulet …! De asta cred cu toata taria ca  poate daca scriu din cind in cind cite ceva  citeste si un om caruia ii ajunge la inima si asta il ajuta  sa mearga mai departe ..pentru ca  si eu invat  de la altii si dau mai departe …imi doresc din toata inima sa facem ceva sa-le punem la temelia vietii lor fundatie nu nisip miscator ! imi doresc sa ajunga la urechile lor ca daca au nevoie de sprijin il vor gasi –la mame , prieteni , psihologi…ca trebuie doar sa bata …si le va deschide !

http://www.youtube.com/watch?v=Lo6M4NddxeI&feature=player_embedded#!

Cum e cind te duci la o filmare –cu treaba asadar –si-ti ramine inima acolo?cum sa se cheme intilnirile astea care –ti umplu sufletul de bucurie si ochii de lacrimi si inima iti e coplesita de maretia si de gratia unei zile  ? cum e cind te duci pur si simplu sa filmezi ceva , acolo , ca ai  mai facut de astea, nu e prima oara , si sa realizezi  la un timp dupa aceea ca cineva ,acolo sus ,a orchestrat tot  si facut niste alegeri ??

Trebuie sa recunosc

sincer ca nu aveam habar unde ma duc  exact…stiam ca ajung la Zalau  ,aproape 600 km …cu treaba …am rau de masina  , am stat dreapta si teapana in scaun –m-a terminat drumul …cind mai opream in vreo benzinarie  incercam sa respir sa ma refac  si imi faceam gratis plinul in plamini cu benzina …ca atita loc sa oprim aveam ..cine face drumul   Cluj- Bucuresti chiar Zalau-stie ….soferul –un pusti de vreo 24 de ani , slabut inalt  si tacut ,(tare drag mi-a fost de el ) cu niste ochi albastri mirati vorbea incet si putin …nici el nu fusese acolo  , i se spusese doar  unde trebuie sa ajungem ..bineinteles ca nu am stiut iesi din  Zalau ; am gasit un echipaj de politie care ne –a escortat pina la iesirea in oras sa ne arate drumul ca era cam doua dimineata si noi  bintuiam in oras.. …–multumesc !!

A doua zi am plecat la filmare- cind o sa am dezlegare pentru detalii va spun exact! Initial trebuia sa merg in alta parte , s-au facut  niste schimbari –eu copil cuminte m-am tinut dupa pustoaica frumoasa cu basca sub care se ascundea o claie de par blond …am ajuns … o curte frumoasa , usor pe deal . strajuita de niste brazi inalti…curte plina de flori , cu foisor , cu casa noua si veche in acelasi timp ..ea , in mijlocul curtii, , cu parul negru strins si zimbet prietenos deschide gura si incepe sa vorbeasca asa dulce si blind cum vorbesc ei …ea  era Livia …..linga ea un domn inalt imbracat in camasa alba ne deschde portile …Zaharia …si incep sa apara Ana , Grigore …habar nu aveti cum suna in gura Liviei “Zaharie  ti rog ada stergarul …sau “Grigore eu ti rog sa dai de mincare la pui …”

Livia ….e frumoasa , cu un umor nebun , cu o minte iute si agera , munceste non stop si cu o delicatete si o bunatate si o blindete cum rar mi-a fost dat sa intilnesc, tine  familiile laolalta ! Ca sint doua ! Livia si Grigore si Zaharia si Ana !oameni cu slujbe la Zalau care si-au lasat casele din oras si intineresc la Mesesenii de Sus …si in putinul timp pe care-l mai  au fac gospodaria sa fie asa cum am gasit-o eu –ingrijita si vesela , cu ardei, vinete ,rosii atirnind la pamint de bogatie , cu pruni si meri, cu pasari si iepuri cu catel si motan care pesemene coplesit de prezenta noastra se alinta pe iarba si se intindea la soare  …  uita sa manince si raminea laptele intreg…

Eh asa e la tara ..o sa ziceti si totusi  ..Livia  mea este speciala …vorbeste mult si miinile si picioarele nu-i stau o clipa …alerga in casa , la bucataria din curte ,la cea din casa , ca o anume mincare se face pe fisteag…la celalalt  cuptor unde se coace piinea fuge si la pasari revine la noi aduce apa rece si cocorada si matachisa  (cocorada e un fel de piine umpluta cu brinza sarata marar si ceapa si matachisa e cica lapte batut dar are gust si consistenta de smintina din supermarchet!)….chiar cind ar fi fost cazul fata ei nu se incrunta nici o secunda …I se umplu ochii de lacrimi cind vorbeste de maicuta ei care “s-o dus  acu 2 ani’..si despre tatal meu care “m-o invatat sa fiu asa cum is’. Tatal meu bun si blind ..” …Livia e credincioasa cum nu am intilnit pe nimeni , ea traieste si se poarta ca un crestin asa cum scrie la carte ..s-o supara pe mine ca asta suna a marire –asa ar zice dar m-a facut pe mine , actrita umblata in teatre si televizuni , venita din buricul Bucurestiului care nu ma inmoi asa cu una cu doua ..sa ma asez pe o banca in fata unei livezi de meri ,sa nu  ma pot opri din plins cu o camera pe mine …ea nu facea nimic ..povestea doar ,cum o astepta maicuta ei , aici linga cararuie, cum si cu cine a pus merii . si cind tata ei , batrin si  putin la trup s-a ridicat si s-a  dus in toata livada din  mar in mar sa-mi adune mere sa mi le puna in sort … sortul greu plin de mere imi atirna si ma tragea in jos , imi curgea  nasul si lacrimile si nu  ma puteam opri …asa moment de maretie si de sublim rar am trait …frumoasa mea cu basca avea ochii in lacrimi , operatorul se ascundea dupa camera…

Livia , Grigore , Ana si Zaharia m-au facut sa pricep inca odata ca exista barbati minunati si buni pentru care femeia nu e servitoare ; mi-au aratat ca toate timpeniile pe care le debitam noi despre institutia casatoriei –cit e de desueta si de paguboasa –e doar o un inceput de boala , care se intinde ca lepra si macina tot …  ca daca exista cu adevarat curatenie in inima si in viata ,omul pe care l-ai ales e al tau cu bune si rele si daca ai hotarit –cind ai hotarit esti pe deplin convins ca asta e ce trebuie !mergi cu el de mina pe acelasi drum si ne  e bine !-duiosia cu care isi faceau ei planuri- simbata vine un var  din Franta, isi “sfintaste casa si noi merem sa-l ajutam “!sa facem de mincare si ce-o mai trebui si ei , barbatii “ merem cu ele ca trebe ajutor la mincare la tot’!…cum sa va descriu eu ce am vazut si am simtit?? Dincolo de locurile de vis ,Mesesul i-a cam pazit de urgia naturii ,  dincolo de starea de bine care te coplesteste …e ceva la ei care ii tine impreuna ..intre casele lor nu exista gard, ele doua trabaluiesc de zici ca-s una iar ei se inteleg din ochi ….

Nu sint bogatii satului dar simti ca restul lumii are asa o atiudine care e mai mult decit respect …a mai aparut cumatra Ana –trecuta de 60 de ani .si barbatul dumneaei( nu am retinut cum il cheama )Livia ii botezase o fata …e ceva acolo intre ei care parca ii face mai oameni …acolo nimeni nu se uita si nu fuge cu nevasta altuia , e rusine sa divortezi”domne feri” e si la bine si la greu cu adevarat …am stat 2 zile ma simt de parca le stiu de-a viata ..totul in jurul lor e liniste si pace si ascunde cu dibacie si cu mult bun simt miini batucite de munca – miinile Liviei parca scirtie  de atita asprime !ore de somn putine , naveta la serviciu la Zalau – si asa sint lefuri mic !baietii Liviei sint mari –unu e student celalalt Andrei- merge pe-a sasea si “daca o vre bunul Dzeu sa iau examenul si sa fac seminarul si teologia apoi m-oi face preot de mir cu parohie sau preot caluagar!si mama ta  zice ? ai vorbit  cu ea ? mama nu s-o supara ca plec de acasa …asa rinduie Dzeu ! E in clasa a 6 !camera lui a plina de carti , icoane- daruri  de la prieteni  aduse si  de la Ierusalim ..e un copil destept  si frumos care joaca fotbal dar acasa nu  are calculator , nu vrea … foarte rar se joaca la fratele lui ….dar rar …

Ana e tacuta si retrasa dar e exact ca-n proverb –tace si face ..mi-a spus seara inainte sa plec  – a citit undeva intr-o carte ca atunci cind intre vecini nu o sa mai fie carare…ii gata …

E grau de pus in cuvinte starea si linistea si bucuria extraordinara pe care le-am primit acolo si cu care am venit acasa ,,,ma simt de parca ar face parte din familia mea ; Livia este ca un tenismen care serveste mingi iuti si precise –la un moment dat am si zis cu voce tare, ca trebuie sa fiu atenta cu ea ca are raspunsuri pentru toate …Livia e cit un munte de puternica si deplin recunoscatoare lui Dzeu pt tot …si o spune cu ochii plini de lacrimi …Livia are inca hainele maicutii ei intr-o lada …Livia imparte tot ce are cu vecinii care nu au –daca face ea bulion da si cui nu a facut rosii de exemplu –si o face fara nici un fel de atitudine –cum doamne feri sa nu dau daca eu am si ei nu ?Livia nu judeca –au fost niste  momente …Livia e diplomata . si convingatoare si modesta …

Am stat doua zile si ceea ce numim noi prin work shopuri cautare de sine , inaltare spirituala , liniste si privire catre tine si Dumnezeu ,a facut Livia cu ai ei- cu mine  ,cu Alexandra , Alex ,Marius …niste oameni la 600 de km de Bucuresti mi-au aratat ca exista dragoste curate si intelegere , casatorii fericite cu bune si cu rele , repet , ca exista Barbati care asa au fost crescuti- sa-si respecte sotiile si sa  le  ajute pas cu pas …si sa   le ocroteasca …asa cum stiu si cum pot ..nu am vazut o secunda in ochii unuia dintre ei altceva decit ce spun , nu am vazut un licar de minciuna sau viclenie  ,nu am simtit o clipa ca ar fi altceva decit ce se vede –am experienta cu  familii “fericite” pe care le citesc in citeva minute (si din pacate nu m-am inselat niciodata )! Ei sint altfel …nu ma indoiesc ca mai sint multi ca ei-eu am avut norocul sa-i ntilnesc pe acestia …

Am venit de acolo cu parere de rau ca plec-prima data in viata mea cind imi pare rau ca plec de la o filmare si vin acasa !-dar incarcata cu o stare de bine ,extraordinara ..m-am simtit la ei de parca ma iubea toata lumea , de parca toata dragostea de acolo se varsa ca o ploaie  binecuvintata  intr-o zi cu soare …am venit cu bagaj emotional urias …mi-au cintat la multi  ani pe la 23 –trebuia sa plecam  catre Bucuresti..mi-au dat pita si mi-au spus sa ma intorc la ei …oricind ..ca ma asteapta …

Asta-s eu! Acum o saptamina …fara machiaj , cu parul prins,fara haine deosebite –constat ca am multe fotografii cam cu aceleasi bluze/rochii -bronzata cit sa  nu se mai vada daca am dormit prost sau ca am plins si am cearcane si suficient cit sa nu ma mai machiez…si pentru ca  bluzita asta e de la o fata tare draga mie mi-am luat inima in dinti si mi-am lasat miinile goale …miini de femeie de 40 si ceva ..da, am inceput sa nu mai vreau sa  spun citi ani am –nu numai din pricina reactiilor “aoleo !da???’de nu stii -e parere de rau ca-s asa batrina sau o atitudine admiro-invidiasa ca parca nu arat asa naspa de cum ar trebui ..pentru cit de multi sint anii…si nu  mai spun pentru ca nici mie  nu-mi place cum suna ..nu-mi place si basta ..eu ma simt altfel . eu mai misc … inca mai am curaj si energie sa ma iau cu lumea de piept …inca nu simt nevoie sa-mi comand loc de veci si coliva din 5 kile de griu desi tare imi place sa rid pe tema asta –ca si cum ar conta ce dracu se mai intimpla cu mine dupa ce  dau coltul ..cineva trebuie sa ma ingroape –primaria sau poti sa sti ? poate chiar dl Sirbu …ca , na am lucrat si eu acolo 5 ani … nu o sa ma lase sa ma ingroape primaria ..asta presupunind ca pe ai mei o s a-i doara in cot de mine …aberez…simt o nevoie nebuna sa rid ,sa rid  mai ales  de moarte si sa ma port ca si cum nu mi-ar pasa de ea … o nenorocita  mereu in criza …

Ma ia din cind in cind asa o furtuna interioara si ma da cu capul de pereti de ma umple de cucuie si ma intreaba in timp ce ma da  de colo colo ce fac , ce-am facut , ce am de gind …cum incepe septembrie – incepe zgiltiiala !!imi vine sa o intreb –ce-ai cu mine ??ce sa-ti fac ? schimba ceva !!ce ?? ce sa schimb ?? acum cind am inteles ce e cu mine pe aici , cam ce am eu de facut , cam de ce vietuiesc eu pe aici tu ma pui sa schimb ?? “Da, zice , daca nu mai merge trebuie  sa te apuci de altceva …”.Zici ca s-a vorbit cu unii dintre cunoscutii mei –oameni practici altfel …”impliniti” se zice –cu firma . casa copil si o casnicie reusita –sau asa se vede …cam asa decurg discutiile cu ei (recunosc , am inceput sa-I evit …)

Domnule , nu se mai poate asa ! Tu mergi in pierdere!si ce sa fac ? intreb eu –mica , pierita  dorindu-mi din suflet sa nu  ma infurii …Pai sa faci altceva  ca uite la ce criza e …”simt ca incep sa ma enervez…adica ce ? nu stiu , zice , da’ trebuie sa faci ceva ca nu intineresti ! ma uitam la ea  uluita, ;nu intelesese nimic ,degeaba vorbisem cu ea …  arunca la gunoi toata  tineretea mea , toata adolescenta mea cind nu stiusem ce e aia  aia distractie sau relaxare ,invatam pina la unu noaptea  , la 6 eram in picioare , la 7 eram in atelier  sudam cu manusi si sort si masca la 30 de grade de curgeau apele pe mine schela metalica si faceam farase de tabla cot la cot cu niste timpiti care stiau doar ca cel mai bun elctrod e ala de Buzau-si seara de la 18 plecam la meditatiii…  era sarbatoare cind ajungeam la teatru..si acum pentru mine cind ma duc   la teatru e  sarbatoare …ma spal pe cap ,ma imbrac cu ce am eu mai frumos  ……si cind am eu spectacol e complicat …tremur citeva ore inainte si dupa nu pot sa adorm …nici inainte si nici dupa ..la fel fac si daca ma duc la o filmare de 10 minute …

“Fa domnule altceva , ca esti desteapta , nu vezi ca cu asta nu mai merge …”

Urasc  din inima sa mi se spuna asta  …ma simt de parca m-ar anihila  existential  ; nu vreau sa fac altceva , nu pot sa fac altceva ;nu stiu … nu ma pricep sa fac ceva la fel de bine ; am fost dulgher, sudor, administrator, secretara , functionar administrativ la teatru de papusi  din Craiova; nu mai aveau post de actor  in schema  dar m-ar fi vrut ca dadusem si examen si le placuse  de mine , m-au angajat pe un post tehnic dar   dna contabila s-a ambitionat sa ma puna domnule sa fac si ceva in birou …am facut …am pus indigoul invers cind am scris niste chitante …nu era intentionat –nu am stiut  …incurcam inventarele –venea controlul financiar , la mine era varza totul in hirtii dar ma placea domnisoara din echipa si mi le refacea …ma ruga colegul “nu mai cinta te rog din inima , nu mai repeta texte ca iar le incurci..”am trait  toata viata in asteptarea acestui timp , cind o sa fac doar asta –cum sa renunt acum la viata mea ?”

Pesemne ca ei in felul lor  au dreptate-faci un troc cu tine –si dai la schimb bucuria pe confort, fericirea pe aparenta….toti banii din lume nu fac cit linistea din inima mea  ; nu-mi mai  pasa ca nu am bani sa plec te miri unde in lume( desi asta a fost visul meu- sa plec sa vad lumea …), nu ma intereseaza cu ce masina merg –metroul e foarte bun si te  intilneste cu oamenii care zimbesc si-ti spun “am vazut emisiunea in reluare –am ris’!!desi nu mai am emisie la tv –apar asa , sporadic,constat ca oamenii   pe linga care trec zilnic imi zimbesc , imi spun ca ii inveselesc –o fata frumoasa s-a oprit din conversatia la tel si mi-a spus “te iubesc”! poate aveam doar bani de un covrig dar ce m-a inveselit!

Asta sint eu! Asa arat pe dinafara – cu multe kilograme vesnic in disputa dar cu un zimbet pe care mi l-au dat ai mei  si Al de sus –si pe dinauntru tulbure si intr-o vesnica si continua  si disperata cautare!cine mi-a pus in mina carti cind eram copil a gresit- m-a pus in situatia de a ma intreba zilnic –care e rostul meu pe lume ? ce caut aici ? ce trebuie sa fac ? cit am facut ? ce am facut bine si unde am gresit?? care e drumul ? si mai ales –incotro!!

Stiu ca nu sint singura care gindeste si simte asa ..stiu ca mai zabovim un pic pe aici si plecam in pamint –de unde venim ..dar as vrea sa nu plec asa ..fara sa facut nimic . fara sa fi stiut de ce vietuiesc …citi dintre noi isi mai cauta rostul sau isi verifica traseul existential de  pina acum incercind sa inteleaga daca asta era drumul sau poate am cotit-o prost la un  moment dat??multi …pe unii chiar ii stiu ..la fel de tuburi si de nelinistiti ….

Si totusi…dincolo de toate ramanem doar niste calatori in timp care-si urmeaza drumul sau ne mai permitem din cind cin cind cite o revolta ?a mea cu mine … …o revolta care sa intinda mina hotarit in fata unui asa zis destin si din doua palme bine tintite sa-l schimbe !tare mi-ar placea sa-I pocnesc fundul gras si odihnit-de soarta care sta si da directive !mi-ar placea teribil ..dar pot ? stiu? Macar atit sa se consemneze –ca macar vreau , ca nu dorm si astept …pina atunci ma joc cu copii si pisicile si cateii din viata mea, ma vad cu prietenii , inca mai pot sa ma indragostesc ,inca mai am resurse sa astept feti frumosi si prieteni de-o viata ..si de ce nu , undeva ascuns sub un morman de nelinisti  ziua ..aia !!!!